2 intrări

9 definiții

depliát1 sn [At: MDA ms / P: ~pli-at / E: deplia] Depliere.

depliát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~áți, ~e / E: deplia] Care a fost despăturit.

depliá vt [At: DEX / P: ~pli-a / Pzi: ~iéz / E: fr déplier] A desface ceva pliat, împăturit.

DEPLIÁ, depliez, vb. I. Tranz. A desface ceva pliat, împăturit. [Pr.: -pli-a] – Din fr. déplier.

DEPLIÁ, depliez, vb. I. Tranz. A desface ceva pliat, împăturit. [Pr.: -pli-a] – Din fr. déplier.

depliá (a ~) (de-pli-a) vb., ind. prez. 3 depliáză, 1 pl. depliém (-pli-em); conj. prez. 3 depliéze; ger. depliínd (-pli-ind)

depliá vb. (sil. -pli-) → plia

DEPLIÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A desface ceva pliat, împăturit. [Pron. -pli-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. déplier].

DEPLIÁ vb. tr. a desface ceva pliat. (< fr. déplier)

Intrare: deplia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deplia depliere depliat depliind singular plural
deplia depliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depliez (să) depliez depliam depliai depliasem
a II-a (tu) depliezi (să) depliezi depliai depliași depliaseși
a III-a (el, ea) deplia (să) deplieze deplia deplie depliase
plural I (noi) depliem (să) depliem depliam depliarăm depliaserăm, depliasem*
a II-a (voi) depliați (să) depliați depliați depliarăți depliaserăți, depliaseți*
a III-a (ei, ele) deplia (să) deplieze depliau deplia depliaseră
Intrare: depliat
depliat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depliat depliatul deplia depliata
plural depliați depliații depliate depliatele
genitiv-dativ singular depliat depliatului depliate depliatei
plural depliați depliaților depliate depliatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)