4 definiții pentru depletiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
depletiv, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr déplectif] 1-4 (Substanță) care produce depleție (1-2).
DEPLETIV, -Ă adj. (Med.) Care produce deplețiune. [< fr. déplétif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPLETIV, -Ă adj. care produce deplețiune. (< fr. déplétif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
depletiv adj. m., pl. depletivi; f. sg. depletivă, pl. depletive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: depletiv
depletiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
depletiv, depletivăadjectiv
- 1. Care produce deplețiune. DN
etimologie:
- déplétif DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.