opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPLANTA, deplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat. – Din fr. déplanter.

DEPLANTA, deplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat. – Din fr. déplanter.

deplanta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr déplanter] 1 A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2 A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat.

DEPLANTA vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l planta în altă parte. 2. (Mil.) A dezgropa, a ridica mine explozive. [< fr. déplanter].

DEPLANTA vb. tr. 1. a scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l replanta. 2. a dezgropa mine explozive. (< fr. déplanter)

A DEPLANTA ~ez tranz. (copaci, arbuști plantați) A scoate dintr-un loc pentru a planta în altă parte. /<fr. déplanter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deplanta (a ~) (desp. de-plan-) vb., ind. prez. 1 sg. deplantez, 3 deplantează; conj. prez. 1 sg. să deplantez, 3 să deplanteze

deplanta (a ~) (de-plan-) vb., ind. prez. 3 deplantează

deplanta vb. (sil. -plan-), ind. prez. 3 sg. deplantează

Intrare: deplantat
deplantat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplantat
  • deplantatul
  • deplantatu‑
  • deplantată
  • deplantata
plural
  • deplantați
  • deplantații
  • deplantate
  • deplantatele
genitiv-dativ singular
  • deplantat
  • deplantatului
  • deplantate
  • deplantatei
plural
  • deplantați
  • deplantaților
  • deplantate
  • deplantatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: deplanta
  • silabație: de-plan-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deplanta
  • deplantare
  • deplantat
  • deplantatu‑
  • deplantând
  • deplantându‑
 singular plural
  • deplantează
  • deplantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deplantez
 (să)
  • deplantez
  • deplantam
  • deplantai
  • deplantasem
a II-a (tu)
  • deplantezi
 (să)
  • deplantezi
  • deplantai
  • deplantași
  • deplantaseși
a III-a (el, ea)
  • deplantează
 (să)
  • deplanteze
  • deplanta
  • deplantă
  • deplantase
plural I (noi)
  • deplantăm
 (să)
  • deplantăm
  • deplantam
  • deplantarăm
  • deplantaserăm
  • deplantasem
a II-a (voi)
  • deplantați
 (să)
  • deplantați
  • deplantați
  • deplantarăți
  • deplantaserăți
  • deplantaseți
a III-a (ei, ele)
  • deplantează
 (să)
  • deplanteze
  • deplantau
  • deplantară
  • deplantaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deplanta, deplantezverb

  • 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.