2 intrări

8 definiții

deplantá vt [At: DEX / Pzi: ~téz / E: fr déplanter] 1 A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2 A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat.

DEPLANTÁ, deplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat. – Din fr. déplanter.

DEPLANTÁ, deplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat. – Din fr. déplanter.

deplantá (a ~) (de-plan-) vb., ind. prez. 3 deplanteáză

deplantá vb. (sil. -plan-), ind. prez. 3 sg. deplanteáză

DEPLANTÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l planta în altă parte. 2. (Mil.) A dezgropa, a ridica mine explozive. [< fr. déplanter].

DEPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l replanta. 2. a dezgropa mine explozive. (< fr. déplanter)

A DEPLANTÁ ~éz tranz. (copaci, arbuști plantați) A scoate dintr-un loc pentru a planta în altă parte. /<fr. déplanter

Intrare: deplanta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deplanta deplantare deplantat deplantând singular plural
deplantea deplantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deplantez (să) deplantez deplantam deplantai deplantasem
a II-a (tu) deplantezi (să) deplantezi deplantai deplantași deplantaseși
a III-a (el, ea) deplantea (să) deplanteze deplanta deplantă deplantase
plural I (noi) deplantăm (să) deplantăm deplantam deplantarăm deplantaserăm, deplantasem*
a II-a (voi) deplantați (să) deplantați deplantați deplantarăți deplantaserăți, deplantaseți*
a III-a (ei, ele) deplantea (să) deplanteze deplantau deplanta deplantaseră
Intrare: deplantat
deplantat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deplantat deplantatul deplanta deplantata
plural deplantați deplantații deplantate deplantatele
genitiv-dativ singular deplantat deplantatului deplantate deplantatei
plural deplantați deplantaților deplantate deplantatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)