2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPLANTÁRE, deplantări, s. f. Acțiunea de a deplanta și rezultatul ei. ◊ Deplantarea minelor = operația de dezgropare și de ridicare a minelor explozive. – V. deplanta.

DEPLANTÁRE, deplantări, s. f. Acțiunea de a deplanta și rezultatul ei. ◊ Deplantarea minelor = operația de dezgropare și de ridicare a minelor explozive. – V. deplanta.

deplantare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: deplanta] 1 Scoatere a unui copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2 (Îs) ~a minelor Dezgropare, ridicare a minelor explozive de pe un teren minat.

DEPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a deplanta și rezultatul ei. ◊ Deplantarea minelor = operație de dezgropare și de ridicare a minelor explozive. [< deplanta].

DEPLANTÁ, deplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat. – Din fr. déplanter.

DEPLANTÁ, deplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat. – Din fr. déplanter.

deplanta vt [At: DEX / Pzi: ~téz / E: fr déplanter] 1 A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte. 2 A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat.

DEPLANTÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l planta în altă parte. 2. (Mil.) A dezgropa, a ridica mine explozive. [< fr. déplanter].

DEPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l replanta. 2. a dezgropa mine explozive. (< fr. déplanter)

A DEPLANTÁ ~éz tranz. (copaci, arbuști plantați) A scoate dintr-un loc pentru a planta în altă parte. /<fr. déplanter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deplantáre (de-plan-) s. f., g.-d. art. deplantắrii; pl. deplantắri

deplantáre s. f. (sil. -plan-) → plantare

deplantá (a ~) (de-plan-) vb., ind. prez. 3 deplanteáză

deplantá vb. (sil. -plan-), ind. prez. 3 sg. deplanteáză

Intrare: deplantare
deplantare substantiv feminin
  • silabație: de-plan- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplantare
  • deplantarea
plural
  • deplantări
  • deplantările
genitiv-dativ singular
  • deplantări
  • deplantării
plural
  • deplantări
  • deplantărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deplanta
  • silabație: de-plan-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deplanta
  • deplantare
  • deplantat
  • deplantatu‑
  • deplantând
  • deplantându‑
singular plural
  • deplantea
  • deplantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deplantez
(să)
  • deplantez
  • deplantam
  • deplantai
  • deplantasem
a II-a (tu)
  • deplantezi
(să)
  • deplantezi
  • deplantai
  • deplantași
  • deplantaseși
a III-a (el, ea)
  • deplantea
(să)
  • deplanteze
  • deplanta
  • deplantă
  • deplantase
plural I (noi)
  • deplantăm
(să)
  • deplantăm
  • deplantam
  • deplantarăm
  • deplantaserăm
  • deplantasem
a II-a (voi)
  • deplantați
(să)
  • deplantați
  • deplantați
  • deplantarăți
  • deplantaserăți
  • deplantaseți
a III-a (ei, ele)
  • deplantea
(să)
  • deplanteze
  • deplantau
  • deplanta
  • deplantaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deplantare

  • 1. Acțiunea de a deplanta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Deplantarea minelor = operația de dezgropare și de ridicare a minelor explozive.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi deplanta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

deplanta

  • 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta în altă parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: