2 intrări

2 definiții

deplaná vtr [At: DN3 / Pl: ~néz / E: de(s)- + plan] 1-2 A (se) curba, pierzându-și calitatea de a fi plan.

DEPLANÁ vb. I. tr., refl. A (se) curba, a-și pierde calitatea de a fi plan. [Et. incertă].

Intrare: deplanat
deplanat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deplanat deplanatul deplana deplanata
plural deplanați deplanații deplanate deplanatele
genitiv-dativ singular deplanat deplanatului deplanate deplanatei
plural deplanați deplanaților deplanate deplanatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deplana
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deplana deplanare deplanat deplanând singular plural
deplanea deplanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deplanez (să) deplanez deplanam deplanai deplanasem
a II-a (tu) deplanezi (să) deplanezi deplanai deplanași deplanaseși
a III-a (el, ea) deplanea (să) deplaneze deplana deplană deplanase
plural I (noi) deplanăm (să) deplanăm deplanam deplanarăm deplanaserăm, deplanasem*
a II-a (voi) deplanați (să) deplanați deplanați deplanarăți deplanaserăți, deplanaseți*
a III-a (ei, ele) deplanea (să) deplaneze deplanau deplana deplanaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)