2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deplana vtr [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: de(s)- + plan] 1-2 A (se) curba, pierzându-și calitatea de a fi plan. corectată

DEPLANÁ vb. I. tr., refl. A (se) curba, a-și pierde calitatea de a fi plan. [Et. incertă].

Intrare: deplanat
deplanat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplanat
  • deplanatul
  • deplanatu‑
  • deplana
  • deplanata
plural
  • deplanați
  • deplanații
  • deplanate
  • deplanatele
genitiv-dativ singular
  • deplanat
  • deplanatului
  • deplanate
  • deplanatei
plural
  • deplanați
  • deplanaților
  • deplanate
  • deplanatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deplana
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deplana
  • deplanare
  • deplanat
  • deplanatu‑
  • deplanând
  • deplanându‑
singular plural
  • deplanea
  • deplanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deplanez
(să)
  • deplanez
  • deplanam
  • deplanai
  • deplanasem
a II-a (tu)
  • deplanezi
(să)
  • deplanezi
  • deplanai
  • deplanași
  • deplanaseși
a III-a (el, ea)
  • deplanea
(să)
  • deplaneze
  • deplana
  • deplană
  • deplanase
plural I (noi)
  • deplanăm
(să)
  • deplanăm
  • deplanam
  • deplanarăm
  • deplanaserăm
  • deplanasem
a II-a (voi)
  • deplanați
(să)
  • deplanați
  • deplanați
  • deplanarăți
  • deplanaserăți
  • deplanaseți
a III-a (ei, ele)
  • deplanea
(să)
  • deplaneze
  • deplanau
  • deplana
  • deplanaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)