2 intrări

2 definiții

deplafoná vb., ind. prez. 3 sg. deplafoneáză

DEPLAFONÁ vb. tr. a suprima limita superioară a unui credit, a unei cotizații etc. (< fr. déplafonner)

Intrare: deplafonat
deplafonat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deplafonat deplafonatul deplafona deplafonata
plural deplafonați deplafonații deplafonate deplafonatele
genitiv-dativ singular deplafonat deplafonatului deplafonate deplafonatei
plural deplafonați deplafonaților deplafonate deplafonatelor
vocativ singular
plural
deplafonare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deplafonare deplafonarea
plural deplafonări deplafonările
genitiv-dativ singular deplafonări deplafonării
plural deplafonări deplafonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deplafona
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deplafona deplafonare deplafonat deplafonând singular plural
deplafonea deplafonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deplafonez (să) deplafonez deplafonam deplafonai deplafonasem
a II-a (tu) deplafonezi (să) deplafonezi deplafonai deplafonași deplafonaseși
a III-a (el, ea) deplafonea (să) deplafoneze deplafona deplafonă deplafonase
plural I (noi) deplafonăm (să) deplafonăm deplafonam deplafonarăm deplafonaserăm, deplafonasem*
a II-a (voi) deplafonați (să) deplafonați deplafonați deplafonarăți deplafonaserăți, deplafonaseți*
a III-a (ei, ele) deplafonea (să) deplafoneze deplafonau deplafona deplafonaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)