DEPENDINȚĂ, dependințe, s. f. Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie, cameră de serviciu etc.); (la pl.) ansamblul acestor încăperi. O încăpere întunecată, o dependință a hotelului Trinacria, pardosită rudimentar cu piatră. CAMIL PETRESCU, B. 234. De fapt conacul, într-adevăr, era cam neglijat, mai ales în privința dependințelor. REBREANU, R. II 48. În partea dreaptă a casei se aflau dependințele, bucătăria, grajdurile. BOLINTINEANU, O. 413. ◊ Dependințele drumului = totalitatea lucrărilor sau a instalațiilor cu care este înzestrat un drum pentru marcarea traseului, reglementarea circulației etc.