O definiție pentru depelare
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
depelare s. f., pl. depelări
Intrare: depelare
depelare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |