2 intrări

7 definiții

depănușáre sf [At: MDA ms / Pl: ~șắri / E: depănușa] Desfacere manuală sau mecanică a pănușilor de pe știuleții de porumb Si: depănușat1.

depănușá vt [At: DEX2 / Pzi: ~șéz / E: de(s)- + pănușă] (C. i. pănuși) A desface, manual sau mecanic, pănușile de pe știuleții de porumb.

DEPĂNUȘÁ, depănușez, vb. I. Tranz. A desface, manual sau mecanic, pănușile de pe știuleții de porumb. – Pref. de- + pănușă.

DEPĂNUȘÁ, depănușez, vb. I. Tranz. A desface, manual sau mecanic, pănușile de pe știuleții de porumb. – Des1 + pănușă.

depănușá (a ~) (a desface pănușile) vb., ind. prez. 3 depănușeáză, 1 pl. depănușắm; conj. prez. 3 depănușéze; ger. depănușấnd

depănușá vb., ind. prez. 1 sg. depănușéz, 3 sg. și pl. depănușeáză, 1 pl. depănușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. depănușéze; ger. depănușând

A DEPĂNUȘÁ ~éz tranz. (știuleții de porumb) A curăța de pănuși. /des- + pănușă

Intrare: depănușa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depănușa depănușare depănușat depănușând singular plural
depănușea depănușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depănușez (să) depănușez depănușam depănușai depănușasem
a II-a (tu) depănușezi (să) depănușezi depănușai depănușași depănușaseși
a III-a (el, ea) depănușea (să) depănușeze depănușa depănușă depănușase
plural I (noi) depănușăm (să) depănușăm depănușam depănușarăm depănușaserăm, depănușasem*
a II-a (voi) depănușați (să) depănușați depănușați depănușarăți depănușaserăți, depănușaseți*
a III-a (ei, ele) depănușea (să) depănușeze depănușau depănușa depănușaseră
Intrare: depănușare
depănușare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depănușare depănușarea
plural depănușări depănușările
genitiv-dativ singular depănușări depănușării
plural depănușări depănușărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)