2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEONTIC, -Ă I. adj. referitor la deontică; necesar, obligatoriu. II. s. f. disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. (< germ. deontisch, /II/ Deontik)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deontică s. f. (sil. de-on-), g.-d. art. deonticii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+deontic (desp. de-on-) adj. m., pl. deontici; f. deontică, pl. deontice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
deontic adj. m.(sil. de-on-), pl. deontici; f. sg. deontică, pl. deontice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: deontică
- silabație: de-on-
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: deontic
deontic adjectiv
- silabație: de-on-tic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
deonticăsubstantiv feminin
- 1. Disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. MDN '00
etimologie:
- deontisch MDN '00
deontic, deonticăadjectiv
- 1. Referitor la deontică. MDN '00sinonime: necesar obligatoriu
etimologie:
- deontisch MDN '00