11 definiții pentru denunțător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENUNȚĂTÓR, -OÁRE, denunțători, -oare, s. m. și f. Persoană care denunță. – Denunța + suf. -ător (după fr. dénonciateur).

DENUNȚĂTÓR, -OÁRE, denunțători, -oare, s. m. și f. Persoană care denunță. – Denunța + suf. -ător (după fr. dénonciateur).

denunțător, ~oare smf, a [At: GHICA, S., ap. CADE / V: (înv) ~nciatór, ~țiatór / Pl: ~i, ~oare / E: denunța + -ător] 1-4 (Persoană) care denunță (1-2) Si: (îvr) denunțant (1-4). 5-8 Denunțant (5-8).

DENUNȚĂTÓR, -OÁRE, denunțători, -oare, s. m. și f. Persoană care denunță; pîrîtor, delator.

DENUNȚĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care denunță. V. delator. [< denunța + -tor, după fr. dénonciateur].

DENUNȚĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face un denunț; delator. (după fr. dénonciateur)

DENUNȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care denunță; pârâtor; delator. / a denunța + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denunțătór s. m., pl. denunțătóri

denunțătór s. m., pl. denunțătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENUNȚĂTÓR s. pârâtor, (livr.) delator, sicofant, (înv.) prepuitor, vadnic, (fam. fig.) turnător. (Un ~ ordinar.)

DENUNȚĂTOR s. pîrîtor, (livr.) delator, sicofant, (înv.) prepuitor, vadnic, (fam. fig.) turnător. (Un ~ ordinar.)

Intrare: denunțător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denunțător
  • denunțătorul
  • denunțătoru‑
plural
  • denunțători
  • denunțătorii
genitiv-dativ singular
  • denunțător
  • denunțătorului
plural
  • denunțători
  • denunțătorilor
vocativ singular
  • denunțătorule
plural
  • denunțătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denunțător, -oare denunțătoare

etimologie:

  • Denunța + sufix -ător
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • după limba franceză dénonciateur
    surse: DEX '09 DEX '98 DN