2 intrări

8 definiții

dentícul sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr denticule] Element decorativ în relief, de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor.

DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.

DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.

dentícul s. n., pl. dentícule

dentícul s. n., pl. dentícule

DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule].

DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule)

DENTÍCUL ~e n. 1) Dinte foarte mic. 2) Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. /<fr. denticule

Intrare: denticul (pl. denticule)
denticul (pl. denticule) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denticul denticulul
plural denticule denticulele
genitiv-dativ singular denticul denticulului
plural denticule denticulelor
vocativ singular
plural
Intrare: denticul (pl. denticuli)
denticul (pl. denticuli)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denticul denticulul
plural denticuli denticulii
genitiv-dativ singular denticul denticulului
plural denticuli denticulilor
vocativ singular
plural