10 definiții pentru dentiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DENTIȚĂ, dentițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede (Bidens tripartitus). – Cf. dinte.
DENTIȚĂ, dentițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede (Bidens tripartitus). – Cf. dinte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
dentiță sf [At: PANȚU, PL. 2 / V: ~ică / Pl: ~țe / E: cf dinte] Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede Si: dentică, dențică (Bidens tripartitus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dentică sf vz dentiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dentiță (plantă) s. f., g.-d. art. dentiței; pl. dentițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dentiță s. f., g.-d. art. dentiței; pl. dentițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dentiță s. f., g.-d. art. dentiței; pl. dentițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DENTIȚĂ s. (BOT.; Bidens tripartitus) (reg.) cârligior, dentică, dențică, doi-dinți, iarbă-roșie, (Transilv.) păduchi-de-țigan (pl.).
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DENTIȚĂ s. (BOT.; Bidens tripartitus) (reg.) cîrligior, dentică, dențică, doi-dinți, iarbă-roșie, (Transilv.) păduchi-de-țigan (pl.).
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENTICĂ s. v. dentiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dentică s. v. DENTIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dentiță, dentițesubstantiv feminin
- 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede (Bidens tripartitus). DEX '98 DEX '09
etimologie:
- dinte DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.