7 definiții pentru dentiță

dentíță sf [At: PANȚU, Pl. 2 / V: ~ică / Pl: ~țe / E: cf dinte] Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede Si: dentică, dențică (Bidens tripartitus).

DENTÍȚĂ, dentițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede (Bidens tripartitus).Cf. dinte.

DENTÍȚĂ, dentițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede (Bidens tripartitus).Cf. dinte.

dentíță s. f., g.-d. art. dentíței; pl. dentíțe

dentíță s. f., g.-d. art. dentíței; pl. dentíțe

DENTÍȚĂ s. (BOT.; Bidens tripartitus) (reg.) cârligior, dentică, dențică, doi-dinți, iarbă-roșie, (Transilv.) păduchi-de-țigan (pl.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DENTÍȚĂ s. (BOT.; Bidens tripartitus) (reg.) cîrligiór, dentícă, dențícă, doi-dínți, iarbă-róșie, (Transilv.) păduchi-de-țigán (pl.).

Intrare: dentiță
dentiță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dentiță dentița
plural dentițe dentițele
genitiv-dativ singular dentițe dentiței
plural dentițe dentițelor
vocativ singular
plural