opțiuni
  • info

3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENOTAT, denotate, s. n. Obiect denumit de un nume; semnificat. – Din fr. dénoté.

denotat sm [At: DN3 / Pl: ~ați / E: fr dénoté] Obiect denumit de un nume Si: semnificat.

DENOTAT s. n. Obiect denumit de un nume; semnificat. – Din fr. dénoté.

DENOTAT s.n. Referentul, obiectul pe care îl semnifică un anumit cuvînt; semnificat. [Cf. fr. denoté].

DENOTAT s. n. obiectul denumit de un anumit cuvânt; semnificat. (< fr. dénoté)

DENOTA, pers. 3 denotă, vb. I. Tranz. 1. A dovedi (2), a arăta, a indica. 2. A exprima un anumit sens. – Din fr. dénoter, lat. denotare.

denota vt [At: RUSSO, S. 191 / Pzi: per 3 ~otă / E: fr dénoter, lat denoto, -are] 1 A dovedi. 2 A indica. 3 A exprima un anumit sens.

DENOTA, pers. 3 denotă, vb. I. Tranz. 1. A dovedi (2), a vădi, a indica. 2. A exprima un anumit sens. – Din fr. dénoter, lat. denotare.

DENOTA, pers. 3 denotă, vb. I. Tranz. A dovedi, a vădi, a indica. Opera ce ne-a lăsat-o nu denotă nici un moment de ezitare. CARAGIALE, O. III 236. De nu s-ar deosebi... sobrietatea de linii a artelor antice și oarecare imperfecțiuni de forme, care denotă o epocă de scădere, s-ar putea crede că acest episod a fost schițat de penelul energic al lui Rubens. ODOBESCU, S. III 124. Poezia poporală se mai deosebește și prin o cunoștință psihologică, care denotă spiritul observator al poporului. RUSSO, S. 191. – Prez. ind. și: (învechit) denotează (ODOBESCU, S. I 362).

DENOTA vb. I. tr. A vădi, a arăta; a marca, a indica. [P.i. 3,6 -tă. / < fr. dénoter, it., lat. denotare].

DENOTA vb. tr. a vădi, a arăta; a indica; a exprima un anumit sens. (< fr. dénoter, lat. denotare)

A DENOTA pers. 3 denotă tranz. 1) A arăta printr-o trăsătură caracteristică. 2) A exprima un sens, o semnificație. /<fr. dénoter, lat. denotare

denotà v. a desemna, a arăta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

denotat s. n., pl. denotate

*denotat s. n., pl. denotate

denotat s. n., pl. denotate

denota (a ~) vb., ind. prez. 3 denotă, imperf. 3 pl. denotau; conj. prez. 3 să denote corectat(ă)

denota (a ~) vb., ind. prez. 3 denotă

denota vb., ind. prez. 3 sg. și pl. denotă; conj. prez. 3 sg. și pl. denote

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DENOTA vb. a arăta, a atesta, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competența autorului lui.)

DENOTA vb. a arăta, a atesta, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competența autorului lui.)

Intrare: denotat (part.)
denotat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denotat
  • denotatul
  • denotatu‑
  • denotată
  • denotata
plural
  • denotați
  • denotații
  • denotate
  • denotatele
genitiv-dativ singular
  • denotat
  • denotatului
  • denotate
  • denotatei
plural
  • denotați
  • denotaților
  • denotate
  • denotatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: denotat (s.n.)
denotat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denotat
  • denotatul
  • denotatu‑
plural
  • denotate
  • denotatele
genitiv-dativ singular
  • denotat
  • denotatului
plural
  • denotate
  • denotatelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: denota
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denota
  • denotare
  • denotat
  • denotatu‑
  • denotând
  • denotându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • denotă
 (să)
  • denote
  • denota
  • denotă
  • denotase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • denotă
 (să)
  • denote
  • denotau
  • denotară
  • denotaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

denotat, denotatesubstantiv neutru

  • 1. Obiect denumit de un nume. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: semnificat
etimologie:

denotaverb

  • 1. A dovedi. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: arăta dovedi indica marca vădi
    • format_quote Opera ce ne-a lăsat-o nu denotă nici un moment de ezitare. CARAGIALE, O. III 236. DLRLC
    • format_quote De nu s-ar deosebi... sobrietatea de linii a artelor antice și oarecare imperfecțiuni de forme, care denotă o epocă de scădere, s-ar putea crede că acest episod a fost schițat de penelul energic al lui Rubens. ODOBESCU, S. III 124. DLRLC
    • format_quote Poezia poporală se mai deosebește și prin o cunoștință psihologică, care denotă spiritul observator al poporului. RUSSO, S. 191. DLRLC
  • 2. A exprima un anumit sens. DEX '98 DEX '09
  • comentariu învechit Prezent indicativ și: denotează. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.