2 intrări

4 definiții

denombrá vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr dénombrer] 1 (Frm) A număra. 2 (Spc) A face recensământul unei populații, unei armate etc. modificată

În original, menționat incorect pluralul subst. „denombrare” în loc de prezentul indicativ al verbului de față. - LauraGellner

denombrá vb., ind. prez. 3 sg. denombreáză

DENOMBRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A număra; (spec.) a face numărătoarea, recensământul (unei populații, armate etc.). [< fr. dénombrer].

DENOMBRÁ vb. tr. a număra; (spec.) a face recensământul (unei populații, armate etc.). (< fr. dénombrer)

Intrare: denombrat
denombrat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denombrat denombratul denombra denombrata
plural denombrați denombrații denombrate denombratele
genitiv-dativ singular denombrat denombratului denombrate denombratei
plural denombrați denombraților denombrate denombratelor
vocativ singular
plural
Intrare: denombra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) denombra denombrare denombrat denombrând singular plural
denombrea denombrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) denombrez (să) denombrez denombram denombrai denombrasem
a II-a (tu) denombrezi (să) denombrezi denombrai denombrași denombraseși
a III-a (el, ea) denombrea (să) denombreze denombra denombră denombrase
plural I (noi) denombrăm (să) denombrăm denombram denombrarăm denombraserăm, denombrasem*
a II-a (voi) denombrați (să) denombrați denombrați denombrarăți denombraserăți, denombraseți*
a III-a (ei, ele) denombrea (să) denombreze denombrau denombra denombraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)