2 intrări

4 definiții

denitrificá vt [At: DN3 / Pzi: ~ífic / E: fr dénitrifier] 1-2 A denitra (1-2).

denitrificá vb., ind. prez. 3 sg. denitrífică

DENITRIFICÁ vb. I. tr. A îndepărta azotul dintr-o substanță, din sol; denitra. [Cf. fr. dénitrifier].

DENITRIFICÁ vb. tr. a îndepărta azotul dintr-o substanță, din sol; a denitra. (după fr. dénitrifier)

Intrare: denitrifica
denitrifica verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) denitrifica denitrificare denitrificat denitrificând singular plural
denitrifică denitrificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) denitrific (să) denitrific denitrificam denitrificai denitrificasem
a II-a (tu) denitrifici (să) denitrifici denitrificai denitrificași denitrificaseși
a III-a (el, ea) denitrifică (să) denitrifice denitrifica denitrifică denitrificase
plural I (noi) denitrificăm (să) denitrificăm denitrificam denitrificarăm denitrificaserăm, denitrificasem*
a II-a (voi) denitrificați (să) denitrificați denitrificați denitrificarăți denitrificaserăți, denitrificaseți*
a III-a (ei, ele) denitrifică (să) denitrifice denitrificau denitrifica denitrificaseră
Intrare: denitrificat
denitrificat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denitrificat denitrificatul denitrifica denitrificata
plural denitrificați denitrificații denitrificate denitrificatele
genitiv-dativ singular denitrificat denitrificatului denitrificate denitrificatei
plural denitrificați denitrificaților denitrificate denitrificatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)