2 intrări

6 definiții

denitráre sf [At: DN3 / Pl: ~rắri / E: denitra] 1 Descompunere, de către bacteriile din sol, a protidelor și nitraților, având drept consecință eliberarea azotului, proces care duce la scăderea fertilității solului Si: denitrificare (1). 2 Îndepărtare a azotului dintr-o substanță Si: denitrificare (2).

DENITRÁRE s.f. Denitrificare. [< denitra].

denitrá vt [At: DN3 / Pzi: -rez / E: ger denitrieren] 1 (D. bacteriile din sol) A descompune protidele și nitrații din sol, eliberând azotul și scăzând fertilitatea Si: a denitrifica (1). 2 A îndepărta azotul dintr-o substanță Si: a denitrifica (2).

denitrá vb., ind. prez. 3 sg. denitreáză

DENITRÁ vb. I. tr. Denitrifica. [< germ. denitrieren].

DENITRÁ vb. tr. a denitrifica. (< germ. denitrieren)

Intrare: denitra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) denitra denitrare denitrat denitrând singular plural
denitrea denitrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) denitrez (să) denitrez denitram denitrai denitrasem
a II-a (tu) denitrezi (să) denitrezi denitrai denitrași denitraseși
a III-a (el, ea) denitrea (să) denitreze denitra denitră denitrase
plural I (noi) denitrăm (să) denitrăm denitram denitrarăm denitraserăm, denitrasem*
a II-a (voi) denitrați (să) denitrați denitrați denitrarăți denitraserăți, denitraseți*
a III-a (ei, ele) denitrea (să) denitreze denitrau denitra denitraseră
Intrare: denitrare
denitrare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denitrare denitrarea
plural denitrări denitrările
genitiv-dativ singular denitrări denitrării
plural denitrări denitrărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)