opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENICHELARE, denichelări, s. f. Acțiunea de a denichela și rezultatul ei. – V. denichela.

DENICHELARE, denichelări, s. f. Acțiunea de a denichela și rezultatul ei. – V. denichela.

denichelare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: denichela] Înlăturare a stratului de nichel de pe plăci stereotipe sau obiecte de metal Si: denichelat1.

DENICHELARE s.f. Acțiunea de a denichela și rezultatul ei. [< denichela].

DENICHELA, denichelez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de nichel, depus pe plăcile de stereotipie. – Pref. de- + nichela.

denichela vt [At: DN2 / Pzi: ~lez / E: fr dénickeler] (C.i. plăci stereotipe, obiecte din metal) A înlătura stratul de nichel care s-a depus sau cu care a fost acoperit.

DENICHELA, denichelez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie. – De4 + nichela.

DENICHELA vb. I. tr. (Poligr.) A înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie. [Cf. fr. dénickeler].

DENICHELA vb. tr. a înlătura stratul de nichel depus pe plăcile de stereotipie. (< fr. dénickeler)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

denichelare s. f., g.-d. art. denichelării; pl. denichelări

denichelare s. f., g.-d. art. denichelării; pl. denichelări

denichelare s. f. → nichelare

denichela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. denichelez, 3 denichelează; conj. prez. 1 sg. să denichelez, 3 să denicheleze

denichela (a ~) vb., ind. prez. 3 denichelează

denichela vb., ind. prez. 1 sg. denichelez, 3 sg. și pl. denichelează

Intrare: denichelare
denichelare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denichelare
  • denichelarea
plural
  • denichelări
  • denichelările
genitiv-dativ singular
  • denichelări
  • denichelării
plural
  • denichelări
  • denichelărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: denichela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denichela
  • denichelare
  • denichelat
  • denichelatu‑
  • denichelând
  • denichelându‑
 singular plural
  • denichelează
  • denichelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denichelez
 (să)
  • denichelez
  • denichelam
  • denichelai
  • denichelasem
a II-a (tu)
  • denichelezi
 (să)
  • denichelezi
  • denichelai
  • denichelași
  • denichelaseși
a III-a (el, ea)
  • denichelează
 (să)
  • denicheleze
  • denichela
  • denichelă
  • denichelase
plural I (noi)
  • denichelăm
 (să)
  • denichelăm
  • denichelam
  • denichelarăm
  • denichelaserăm
  • denichelasem
a II-a (voi)
  • denichelați
 (să)
  • denichelați
  • denichelați
  • denichelarăți
  • denichelaserăți
  • denichelaseți
a III-a (ei, ele)
  • denichelează
 (să)
  • denicheleze
  • denichelau
  • denichelară
  • denichelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

denichelare, denichelărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a denichela și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi denichela DEX '09 DEX '98 DN

denichela, denichelezverb

  • 1. A înlătura stratul de nichel, depus pe plăcile de stereotipie. DEX '09 DN
etimologie:
  • Prefix de- + nichela. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.