2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENIȘÁ vb. tr. 1. a scoate (dintr-o nișă, din casă), a evacua, a da afară. 2. (fig.) a descoperi, a dibui. (< fr. dénicher)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denișá vb., ind. prez. 3 sg. denișeáză

Intrare: denișat
denișat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denișat
  • denișatul
  • denișatu‑
  • denișa
  • denișata
plural
  • denișați
  • denișații
  • denișate
  • denișatele
genitiv-dativ singular
  • denișat
  • denișatului
  • denișate
  • denișatei
plural
  • denișați
  • denișaților
  • denișate
  • denișatelor
vocativ singular
plural
denișare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denișare
  • denișarea
plural
  • denișări
  • denișările
genitiv-dativ singular
  • denișări
  • denișării
plural
  • denișări
  • denișărilor
vocativ singular
plural
Intrare: denișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denișa
  • denișare
  • denișat
  • denișatu‑
  • denișând
  • denișându‑
singular plural
  • denișea
  • denișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denișez
(să)
  • denișez
  • denișam
  • denișai
  • denișasem
a II-a (tu)
  • denișezi
(să)
  • denișezi
  • denișai
  • denișași
  • denișaseși
a III-a (el, ea)
  • denișea
(să)
  • denișeze
  • denișa
  • denișă
  • denișase
plural I (noi)
  • denișăm
(să)
  • denișăm
  • denișam
  • denișarăm
  • denișaserăm
  • denișasem
a II-a (voi)
  • denișați
(să)
  • denișați
  • denișați
  • denișarăți
  • denișaserăți
  • denișaseți
a III-a (ei, ele)
  • denișea
(să)
  • denișeze
  • denișau
  • denișa
  • denișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)