2 intrări

14 definiții

denegát, -ă a [At: DA ms / Pl: ~áți, ~e / E: denega] 1 Care este negat. 2 Care este refuzat.

denegá vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 285 / Pzi: denég / E: it, lat denegare, cf fr dénier] (Înv) 1 A nega. 2 A refuza.

DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier.

DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier.

DENEGÁ, denég, vb. I. Tranz. (Franțuzism) 1. A nega, a tăgădui. Deneagă sărăcia limbei... și deschide toate orizoanele întunecate de gramaticele a feluri de autori și de sisteme. RUSSO, S. 63. 2. (Învechit) A refuza. Aceștia caută a se furișa, spre a le denega mai lesne sprijinul cerut. ODOBESCU, S. III 536.

denegá (a ~) vb., ind. prez. 3 deneágă

denegá vb., ind. prez. 1 sg. denég, 3 sg. și pl. deneágă

DENEGÁ vb. v. nega, refuza, respinge, tăgădui.

DENEGÁ vb. I. tr. A nega, a tăgădui (cu tărie). [P.i. denég. / < lat., it. denegare].

DENEGÁ vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare)

A DENEGÁ denég tranz. înv. 1) (fapte, fenomene, afirmații) A declara ca neadevărat; a tăgădui; a nega; a contesta; a dezminți. 2) (drepturi ale unei persoane) A pune la îndoială. /<lat., it. denegare, fr. dénier

denegà v. a nega cu totul, a refuza: a denega dreptatea.

*denég, a -á v. tr. (lat. dé-nego, -negáre, de unde și fr. dénier). Neg, refuz: a denega să facĭ dreptate cuĭva.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

denegá vb. v. NEGA. REFUZA. RESPINGE. TĂGĂDUI.

Intrare: denega
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) denega denegare denegat denegând singular plural
denea denegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deneg (să) deneg denegam denegai denegasem
a II-a (tu) denegi (să) denegi denegai denegași denegaseși
a III-a (el, ea) denea (să) denege denega denegă denegase
plural I (noi) denegăm (să) denegăm denegam denegarăm denegaserăm, denegasem*
a II-a (voi) denegați (să) denegați denegați denegarăți denegaserăți, denegaseți*
a III-a (ei, ele) denea (să) denege denegau denega denegaseră
Intrare: denegat
denegat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denegat denegatul denega denegata
plural denegați denegații denegate denegatele
genitiv-dativ singular denegat denegatului denegate denegatei
plural denegați denegaților denegate denegatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)