opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMUTIZAT, -Ă, demutizați, -te, adj. (Despre surdomuți) Care a fost educat pentru a înțelege limbajul oral. – V. demutiza.

DEMUTIZAT, -Ă, demutizați, -te, adj. (Despre surdomuți) Care a fost educat pentru a înțelege limbajul oral. – V. demutiza.

demutizat1 sn [At: MDA ms / E: demutiza] 1-2 Demutizare (1-2).

demutizat2, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: demutiza] 1-2 (Persoană) care este educat(ă) pentru a înțelege limbajul vorbit. 3-4 (Persoană) care este determinat(ă) să vorbească prin folosirea dactilologiei. 5-6 (Persoană) care a fost vindecat(ă) de muțenie.

DEMUTIZA, demutizez, vb. I. Tranz. A educa pe surdomuți spre a înțelege limbajul oral. – Din fr. démutiser.

demutiza vt [At: DA ms / Pzi: ~zez / E: mut] 1 A educa pe surdomuți pentru a înțelege limbajul oral. 2 A determina copiii surdomuți să vorbească prin folosirea dactilologiei.

DEMUTIZA, demutizez, vb. I. Tranz. A educa pe surdomuți spre a înțelege limbajul oral. – De la mut.

DEMUTIZA vb. I. tr. A educa pe surdomuți în înțelegerea limbajului. [Et. incertă].

DEMUTIZA vb. tr. a educa pe surdomuți în înțelegerea limbajului semnelor. (< fr. démutiser)

A DEMUTIZA ~ez tranz. (surdomuți) A învăța limbajul oral. /<fr. démutiser.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

demutiza vb., ind. prez. 3 sg. demutizează

Intrare: demutizat
demutizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demutizat
  • demutizatul
  • demutizatu‑
  • demutizată
  • demutizata
plural
  • demutizați
  • demutizații
  • demutizate
  • demutizatele
genitiv-dativ singular
  • demutizat
  • demutizatului
  • demutizate
  • demutizatei
plural
  • demutizați
  • demutizaților
  • demutizate
  • demutizatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: demutiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demutiza
  • demutizare
  • demutizat
  • demutizatu‑
  • demutizând
  • demutizându‑
 singular plural
  • demutizează
  • demutizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demutizez
 (să)
  • demutizez
  • demutizam
  • demutizai
  • demutizasem
a II-a (tu)
  • demutizezi
 (să)
  • demutizezi
  • demutizai
  • demutizași
  • demutizaseși
a III-a (el, ea)
  • demutizează
 (să)
  • demutizeze
  • demutiza
  • demutiză
  • demutizase
plural I (noi)
  • demutizăm
 (să)
  • demutizăm
  • demutizam
  • demutizarăm
  • demutizaserăm
  • demutizasem
a II-a (voi)
  • demutizați
 (să)
  • demutizați
  • demutizați
  • demutizarăți
  • demutizaserăți
  • demutizaseți
a III-a (ei, ele)
  • demutizează
 (să)
  • demutizeze
  • demutizau
  • demutizară
  • demutizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demutizat, demutizatăadjectiv

  • 1. (Despre surdomuți) Care a fost educat pentru a înțelege limbajul oral. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi demutiza DEX '98 DEX '09

demutiza, demutizezverb

  • 1. A educa pe surdomuți spre a înțelege limbajul oral. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.