2 intrări

11 definiții

demutizát1 sn [At: MDA ms / E: demutiza] 1-2 Demutizare (1-2).

demutizát2, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~áți, ~e / E: demutiza] 1-2 (Persoană) care este educat(ă) pentru a înțelege limbajul vorbit. 3-4 (Persoană) care este determinat(ă) să vorbească prin folosirea dactilologiei. 5-6 (Persoană) care a fost vindecat(ă) de muțenie.

DEMUTIZÁT, -Ă, demutizați, -te, adj. (Despre surdomuți) Care a fost educat pentru a înțelege limbajul oral. – V. demutiza.

DEMUTIZÁT, -Ă, demutizați, -te, adj. (Despre surdomuți) Care a fost educat pentru a înțelege limbajul oral. – V. demutiza.

demutizá vt [At: DA ms / Pzi: ~zéz / E: mut] 1 A educa pe surdomuți pentru a înțelege limbajul oral. 2 A determina copiii surdomuți să vorbească prin folosirea dactilologiei.

DEMUTIZÁ, demutizez, vb. I. Tranz. A educa pe surdomuți spre a înțelege limbajul oral. – Din fr. démutiser.

DEMUTIZÁ, demutizez, vb. I. Tranz. A educa pe surdomuți spre a înțelege limbajul oral. – De la mut.

demutizá vb., ind. prez. 3 sg. demutizeáză

DEMUTIZÁ vb. I. tr. A educa pe surdomuți în înțelegerea limbajului. [Et. incertă].

DEMUTIZÁ vb. tr. a educa pe surdomuți în înțelegerea limbajului semnelor. (< fr. démutiser)

A DEMUTIZÁ ~éz tranz. (surdomuți) A învăța limbajul oral. /<fr. démutiser.

Intrare: demutiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demutiza demutizare demutizat demutizând singular plural
demutizea demutizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demutizez (să) demutizez demutizam demutizai demutizasem
a II-a (tu) demutizezi (să) demutizezi demutizai demutizași demutizaseși
a III-a (el, ea) demutizea (să) demutizeze demutiza demutiză demutizase
plural I (noi) demutizăm (să) demutizăm demutizam demutizarăm demutizaserăm, demutizasem*
a II-a (voi) demutizați (să) demutizați demutizați demutizarăți demutizaserăți, demutizaseți*
a III-a (ei, ele) demutizea (să) demutizeze demutizau demutiza demutizaseră
Intrare: demutizat
demutizat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demutizat demutizatul demutiza demutizata
plural demutizați demutizații demutizate demutizatele
genitiv-dativ singular demutizat demutizatului demutizate demutizatei
plural demutizați demutizaților demutizate demutizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)