2 definiții pentru demonim
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
demonim demonime s. n. numele sub care sunt cunoscuți locuitorii unei entități geografice distincte: țară, regiune, oraș, sat etc. ◊ p. restr. numele locuitorilor unei țări; etnonim – Cf. engl. demonym, din. gr. δῆμος popor + ὄνυμα nume
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+demonim (nume de cetățean/locuitor) s. n., pl. demonime corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
Intrare: demonim
demonim substantiv neutru
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
demonim, demonimesubstantiv neutru
- 1. Numele sub care sunt cunoscuți locuitorii unei entități geografice distincte: țară, regiune, oraș, sat etc. dexonline
- 1.1. Numele locuitorilor unei țări. dexonlinesinonime: etnonim
-
etimologie:
- demonym dexonline
- δῆμος popor + ὄνυμα nume dexonline