2 intrări

13 definiții

demolíție sf vz demolițiune

DEMOLÍȚIE s. f. v. demolițiune.

DEMOLÍȚIE s. f. v. demolițiune.

DEMOLÍȚIE s.f. v. demolițiune.

demolițiúne sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/3 / V: ~íție / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr démolition] (Înv) 1 Demolare (1). 2 (Fig) Distrugere.

DEMOLIȚIÚNE, demolițiuni, s. f. (Rar) Demolare, dărâmare. [Pr.: -ți-u-.Var.: demolíție s. f.] – Din fr. démolition.

DEMOLIȚIÚNE, demolițiuni, s. f. (Rar) Demolare, dărâmare. [Pr.: -ți-u-.Var.: demolíție s. f.] – Din fr. démolition.

demolițiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. demolițiúnii; pl. demolițiúni

demolițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. demolițiúnii; pl. demolițiúni

DEMOLIȚIÚNE s.f. (Rar) Dărâmare, demolare. [Pron. -ți-u-, var. demoliție s.f. / cf. fr. démolition].

DEMOLIȚIÚNE s. f. demolare. (< fr. démolition)

*demolițiúne f. (lat. demolitio, -ónis). Rar. Dărămare.

Intrare: demolițiune
demolițiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demolițiune demolițiunea
plural demolițiuni demolițiunile
genitiv-dativ singular demolițiuni demolițiunii
plural demolițiuni demolițiunilor
vocativ singular
plural
demoliție
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demoliție demoliția
plural demoliții demolițiile
genitiv-dativ singular demoliții demoliției
plural demoliții demolițiilor
vocativ singular
plural
Intrare: demoliție
demoliție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.