2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMOBILIZÁT, -Ă, demobilizați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Lăsat la vatră. 2. Fig. Cu puterea de luptă slăbită, lipsit de energie. – V. demobiliza.

DEMOBILIZÁT, -Ă, demobilizați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Lăsat la vatră. 2. Fig. Cu puterea de luptă slăbită, lipsit de energie. – V. demobiliza.

demobilizat2, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 126 / Pl: ~ați, ~e / E: demobiliza] 1 (D. trupe mobilizate) Lăsat la vatră. 2 Trecut în stare de pace. 3 (Fig) Cu forța combativă slăbită. 4 Lipsit de tenacitate. 5 Descurajat2.

demobilizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: demobiliza] 1-3 Demobilizare (1-3). 4 Descurajare.

DEMOBILIZÁT, -Ă, demobilizați, -te, adj. (Despre persoane) Cu putere de luptă slăbită, lipsit de forță, de energie.

DEMOBILIZÁT ~ți m. rar Persoană întoarsă la vatră după terminarea serviciului militar. /v. a demobiliza

DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. démobiliser.

DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. démobiliser.

demobiliza vt [At: ALEXI, W. / V: dezm~ / Pzi: ~zéz / E: fr démobiliser] 1 (Mil; c.i. trupe) A lăsa la vatră trupele mobilizate. 2 (Mil; c.i. armata) A trece la starea de pace. 3 (Fig) A face să slăbească forța combativă, tenacitatea cuiva. 4 (Fig) A descuraja.

DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră elementele armatei mobilizate, a trece (armata) pe picior de pace. Trenurile descărcau de două zile... delegați din provincie. Țărani în porturi simple și albe; foști ofițeri, demobilizați; invalizi sprijiniți în cîrji. C. PETRESCU, Î. II 126. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau în urmărirea unui scop). Proclamarea acestor principii constituia o manevră a burgheziei romîne pentru a demobiliza masele de la revoluție. IST. R.P.R. 509.

DEMOBILIZÁ vb. I. tr. 1. A lăsa la vatră oamenii mobilizați; a trece armata pe picior de pace. 2. (Fig.) A face să slăbească combativitatea, tenacitatea, vigilența cuiva. [< fr. démobiliser].

DEMOBILIZÁ vb. tr. 1. a trece forțele armate de la starea de mobilizare la cea de pace. 2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverența cuiva; a descuraja. (< fr. démobiliser)

A SE DEMOBILIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre militari) A se retrage din armată. 2) fig. (despre persoane) A slăbi forța, combativitatea, vigilența sau tenacitatea în realizarea unui scop. /<fr. démobiliser

A DEMOBILIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane mobilizate) A lăsa la vatră; a elibera din efectivul activ al armatei; a desconcentra. 2) A face să se demobilizeze. /<fr. démobiliser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demobilizeáză

demobilizá vb., ind. prez. 1 sg. demobilizéz, 3 sg. și pl. demobilizeáză; ger. demobilizând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMOBILIZÁT adj. v. demoralizat, deprimat, descurajat.

demobilizat adj. v. DEMORALIZAT. DEPRIMAT. DESCURAJAT.

DEMOBILIZÁ vb. v. demoraliza, deprima, descuraja.

demobiliza vb. v. DEMORALIZA. DEPRIMA. DESCURAJA.

arată toate definițiile

Intrare: demobilizat
demobilizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demobilizat
  • demobilizatul
  • demobilizatu‑
  • demobiliza
  • demobilizata
plural
  • demobilizați
  • demobilizații
  • demobilizate
  • demobilizatele
genitiv-dativ singular
  • demobilizat
  • demobilizatului
  • demobilizate
  • demobilizatei
plural
  • demobilizați
  • demobilizaților
  • demobilizate
  • demobilizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: demobiliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demobiliza
  • demobilizare
  • demobilizat
  • demobilizatu‑
  • demobilizând
  • demobilizându‑
singular plural
  • demobilizea
  • demobilizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demobilizez
(să)
  • demobilizez
  • demobilizam
  • demobilizai
  • demobilizasem
a II-a (tu)
  • demobilizezi
(să)
  • demobilizezi
  • demobilizai
  • demobilizași
  • demobilizaseși
a III-a (el, ea)
  • demobilizea
(să)
  • demobilizeze
  • demobiliza
  • demobiliză
  • demobilizase
plural I (noi)
  • demobilizăm
(să)
  • demobilizăm
  • demobilizam
  • demobilizarăm
  • demobilizaserăm
  • demobilizasem
a II-a (voi)
  • demobilizați
(să)
  • demobilizați
  • demobilizați
  • demobilizarăți
  • demobilizaserăți
  • demobilizaseți
a III-a (ei, ele)
  • demobilizea
(să)
  • demobilizeze
  • demobilizau
  • demobiliza
  • demobilizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demobilizat

etimologie:

  • vezi demobiliza
    surse: DEX '98 DEX '09

demobiliza

  • 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desconcentra antonime: mobiliza attach_file un exemplu
    exemple
    • Trenurile descărcau de două zile... delegați din provincie. Țărani în porturi simple și albe; foști ofițeri, demobilizați; invalizi sprijiniți în cîrji. C. PETRESCU, Î. II 126.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: demoraliza deprima descuraja attach_file un exemplu
    exemple
    • Proclamarea acestor principii constituia o manevră a burgheziei romîne pentru a demobiliza masele de la revoluție. IST. R.P.R. 509.
      surse: DLRLC

etimologie: