2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

demobilizáre sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~zắri / E: demobiliza] 1 Lăsare la vatră a trupelor mobilizate Si: demobilizat1 (1). 2 Trecere la starea de pace a armatei Si: demobilizat1 (2). 3 Slăbire a forței combative, a tenacității cuiva Si: demobilizat1 (3). 4 Descurajare.

DEMOBILIZÁRE, demobilizări, s. f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei. – V. demobiliza.

DEMOBILIZÁRE, demobilizări, s. f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei. – V. demobiliza.

DEMOBILIZÁRE, demobilizări, s. f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei.

demobilizáre s. f., g.-d. art. demobilizắrii; pl. demobilizắri

demobilizáre s. f. → mobilizare

DEMOBILIZÁRE s. v. demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare.

DEMOBILIZÁRE s.f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei. [< demobiliza].

demobilizá vt [At: ALEXI, W. / V: dezm~ / Pzi: ~zéz / E: fr démobiliser] 1 (Mil; c. i. trupe) A lăsa la vatră trupele mobilizate. 2 (Mil; c. i. armata) A trece la starea de pace. 3 (Fig) A face să slăbească forța combativă, tenacitatea cuiva. 4 (Fig) A descuraja.

DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. démobiliser.

DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. démobiliser.

DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră elementele armatei mobilizate, a trece (armata) pe picior de pace. Trenurile descărcau de două zile... delegați din provincie. Țărani în porturi simple și albe; foști ofițeri, demobilizați; invalizi sprijiniți în cîrji. C. PETRESCU, Î. II 126. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau în urmărirea unui scop). Proclamarea acestor principii constituia o manevră a burgheziei romîne pentru a demobiliza masele de la revoluție. IST. R.P.R. 509.

demobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demobilizeáză

demobilizá vb., ind. prez. 1 sg. demobilizéz, 3 sg. și pl. demobilizeáză; ger. demobilizând

DEMOBILIZÁ vb. v. demoraliza, deprima, descuraja.

A (se) demobiliza ≠ a (se) mobiliza

DEMOBILIZÁ vb. I. tr. 1. A lăsa la vatră oamenii mobilizați; a trece armata pe picior de pace. 2. (Fig.) A face să slăbească combativitatea, tenacitatea, vigilența cuiva. [< fr. démobiliser].

DEMOBILIZÁ vb. tr. 1. a trece forțele armate de la starea de mobilizare la cea de pace. 2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverența cuiva; a descuraja. (< fr. démobiliser)

A DEMOBILIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane mobilizate) A lăsa la vatră; a elibera din efectivul activ al armatei; a desconcentra. 2) A face să se demobilizeze. /<fr. démobiliser

A SE DEMOBILIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre militari) A se retrage din armată. 2) fig. (despre persoane) A slăbi forța, combativitatea, vigilența sau tenacitatea în realizarea unui scop. /<fr. démobiliser

Intrare: demobiliza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demobiliza demobilizare demobilizat demobilizând singular plural
demobilizea demobilizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demobilizez (să) demobilizez demobilizam demobilizai demobilizasem
a II-a (tu) demobilizezi (să) demobilizezi demobilizai demobilizași demobilizaseși
a III-a (el, ea) demobilizea (să) demobilizeze demobiliza demobiliză demobilizase
plural I (noi) demobilizăm (să) demobilizăm demobilizam demobilizarăm demobilizaserăm, demobilizasem*
a II-a (voi) demobilizați (să) demobilizați demobilizați demobilizarăți demobilizaserăți, demobilizaseți*
a III-a (ei, ele) demobilizea (să) demobilizeze demobilizau demobiliza demobilizaseră
Intrare: demobilizare
demobilizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demobilizare demobilizarea
plural demobilizări demobilizările
genitiv-dativ singular demobilizări demobilizării
plural demobilizări demobilizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)