2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMOBILIZÁRE, demobilizări, s. f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei. – V. demobiliza.

DEMOBILIZÁRE, demobilizări, s. f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei. – V. demobiliza.

demobilizare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~zări / E: demobiliza] 1 Lăsare la vatră a trupelor mobilizate Si: demobilizat1 (1). 2 Trecere la starea de pace a armatei Si: demobilizat1 (2). 3 Slăbire a forței combative, a tenacității cuiva Si: demobilizat1 (3). 4 Descurajare.

DEMOBILIZÁRE, demobilizări, s. f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei.

DEMOBILIZÁRE s.f. Acțiunea de a demobiliza și rezultatul ei. [< demobiliza].

DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. démobiliser.

DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva; a descuraja. – Din fr. démobiliser.

demobiliza vt [At: ALEXI, W. / V: dezm~ / Pzi: ~zéz / E: fr démobiliser] 1 (Mil; c.i. trupe) A lăsa la vatră trupele mobilizate. 2 (Mil; c.i. armata) A trece la starea de pace. 3 (Fig) A face să slăbească forța combativă, tenacitatea cuiva. 4 (Fig) A descuraja.

DEMOBILIZÁ, demobilizez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa la vatră elementele armatei mobilizate, a trece (armata) pe picior de pace. Trenurile descărcau de două zile... delegați din provincie. Țărani în porturi simple și albe; foști ofițeri, demobilizați; invalizi sprijiniți în cîrji. C. PETRESCU, Î. II 126. 2. Fig. A face să slăbească forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau în urmărirea unui scop). Proclamarea acestor principii constituia o manevră a burgheziei romîne pentru a demobiliza masele de la revoluție. IST. R.P.R. 509.

DEMOBILIZÁ vb. I. tr. 1. A lăsa la vatră oamenii mobilizați; a trece armata pe picior de pace. 2. (Fig.) A face să slăbească combativitatea, tenacitatea, vigilența cuiva. [< fr. démobiliser].

DEMOBILIZÁ vb. tr. 1. a trece forțele armate de la starea de mobilizare la cea de pace. 2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverența cuiva; a descuraja. (< fr. démobiliser)

A SE DEMOBILIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre militari) A se retrage din armată. 2) fig. (despre persoane) A slăbi forța, combativitatea, vigilența sau tenacitatea în realizarea unui scop. /<fr. démobiliser

A DEMOBILIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane mobilizate) A lăsa la vatră; a elibera din efectivul activ al armatei; a desconcentra. 2) A face să se demobilizeze. /<fr. démobiliser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demobilizáre s. f., g.-d. art. demobilizắrii; pl. demobilizắri

demobilizáre s. f. → mobilizare

demobilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demobilizeáză

demobilizá vb., ind. prez. 1 sg. demobilizéz, 3 sg. și pl. demobilizeáză; ger. demobilizând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMOBILIZÁRE s. v. demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare.

demobilizare s. v. DEMORALIZARE. DEPRESIUNE. DEPRIMARE. DESCURAJARE.

DEMOBILIZÁ vb. v. demoraliza, deprima, descuraja.

demobiliza vb. v. DEMORALIZA. DEPRIMA. DESCURAJA.

arată toate definițiile

Intrare: demobilizare
demobilizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demobilizare
  • demobilizarea
plural
  • demobilizări
  • demobilizările
genitiv-dativ singular
  • demobilizări
  • demobilizării
plural
  • demobilizări
  • demobilizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: demobiliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demobiliza
  • demobilizare
  • demobilizat
  • demobilizatu‑
  • demobilizând
  • demobilizându‑
singular plural
  • demobilizea
  • demobilizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demobilizez
(să)
  • demobilizez
  • demobilizam
  • demobilizai
  • demobilizasem
a II-a (tu)
  • demobilizezi
(să)
  • demobilizezi
  • demobilizai
  • demobilizași
  • demobilizaseși
a III-a (el, ea)
  • demobilizea
(să)
  • demobilizeze
  • demobiliza
  • demobiliză
  • demobilizase
plural I (noi)
  • demobilizăm
(să)
  • demobilizăm
  • demobilizam
  • demobilizarăm
  • demobilizaserăm
  • demobilizasem
a II-a (voi)
  • demobilizați
(să)
  • demobilizați
  • demobilizați
  • demobilizarăți
  • demobilizaserăți
  • demobilizaseți
a III-a (ei, ele)
  • demobilizea
(să)
  • demobilizeze
  • demobilizau
  • demobiliza
  • demobilizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demobilizare

etimologie:

  • vezi demobiliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

demobiliza

  • 1. A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: desconcentra antonime: mobiliza attach_file un exemplu
    exemple
    • Trenurile descărcau de două zile... delegați din provincie. Țărani în porturi simple și albe; foști ofițeri, demobilizați; invalizi sprijiniți în cîrji. C. PETRESCU, Î. II 126.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A face să slăbească forța combativă, vigoarea, tenacitatea cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: demoraliza deprima descuraja attach_file un exemplu
    exemple
    • Proclamarea acestor principii constituia o manevră a burgheziei romîne pentru a demobiliza masele de la revoluție. IST. R.P.R. 509.
      surse: DLRLC

etimologie: