2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMOBILÁ vb. tr. a scoate mobila (dintr-o încăpere). (după fr. démeubler)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demobilá vb., ind. prez.1 sg. demobiléz, 3 sg. și pl. demobileáză

Intrare: demobilat
demobilat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demobilat
  • demobilatul
  • demobilatu‑
  • demobila
  • demobilata
plural
  • demobilați
  • demobilații
  • demobilate
  • demobilatele
genitiv-dativ singular
  • demobilat
  • demobilatului
  • demobilate
  • demobilatei
plural
  • demobilați
  • demobilaților
  • demobilate
  • demobilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: demobila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demobila
  • demobilare
  • demobilat
  • demobilatu‑
  • demobilând
  • demobilându‑
singular plural
  • demobilea
  • demobilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demobilez
(să)
  • demobilez
  • demobilam
  • demobilai
  • demobilasem
a II-a (tu)
  • demobilezi
(să)
  • demobilezi
  • demobilai
  • demobilași
  • demobilaseși
a III-a (el, ea)
  • demobilea
(să)
  • demobileze
  • demobila
  • demobilă
  • demobilase
plural I (noi)
  • demobilăm
(să)
  • demobilăm
  • demobilam
  • demobilarăm
  • demobilaserăm
  • demobilasem
a II-a (voi)
  • demobilați
(să)
  • demobilați
  • demobilați
  • demobilarăți
  • demobilaserăți
  • demobilaseți
a III-a (ei, ele)
  • demobilea
(să)
  • demobileze
  • demobilau
  • demobila
  • demobilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)