2 definiții pentru demobila

demobilá vb., ind. prez.1 sg. demobiléz, 3 sg. și pl. demobileáză

DEMOBILÁ vb. tr. a scoate mobila (dintr-o încăpere). (după fr. démeubler)

Intrare: demobila
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demobila demobilare demobilat demobilând singular plural
demobilea demobilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demobilez (să) demobilez demobilam demobilai demobilasem
a II-a (tu) demobilezi (să) demobilezi demobilai demobilași demobilaseși
a III-a (el, ea) demobilea (să) demobileze demobila demobilă demobilase
plural I (noi) demobilăm (să) demobilăm demobilam demobilarăm demobilaserăm, demobilasem*
a II-a (voi) demobilați (să) demobilați demobilați demobilarăți demobilaserăți, demobilaseți*
a III-a (ei, ele) demobilea (să) demobileze demobilau demobila demobilaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)