2 intrări

2 definiții

demitificá vb., ind. prez. 3 sg. demitífică

DEMITIFICÁ vb. tr. a demitiza (1). (după fr. démytifier)

Intrare: demitifica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demitifica demitificare demitificat demitificând singular plural
demitifică demitificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demitific (să) demitific demitificam demitificai demitificasem
a II-a (tu) demitifici (să) demitifici demitificai demitificași demitificaseși
a III-a (el, ea) demitifică (să) demitifice demitifica demitifică demitificase
plural I (noi) demitificăm (să) demitificăm demitificam demitificarăm demitificaserăm, demitificasem*
a II-a (voi) demitificați (să) demitificați demitificați demitificarăți demitificaserăți, demitificaseți*
a III-a (ei, ele) demitifică (să) demitifice demitificau demitifica demitificaseră
Intrare: demitificat
demitificat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demitificat demitificatul demitifica demitificata
plural demitificați demitificații demitificate demitificatele
genitiv-dativ singular demitificat demitificatului demitificate demitificatei
plural demitificați demitificaților demitificate demitificatelor
vocativ singular
plural
demitificare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demitificare demitificarea
plural demitificări demitificările
genitiv-dativ singular demitificări demitificării
plural demitificări demitificărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)