2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMISTIFICATÓR, -OÁRE, demistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care demistifică. – Demistifica + suf. -tor.

DEMISTIFICATÓR, -OÁRE, demistificatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care demistifică. – Demistifica + suf. -tor.

demistificator, ~oare smf, a [At: LL 1972, nr. 2, 124 / Pl: ~i, ~oare / E: demistifica + -tor] 1-2 (Persoană) care demistifică.

DEMISTIFICATÓR, -OÁRE adj. Care demistifică. [< demistifica + -tor].

DEMISTIFICATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care demistifică. (< fr. démystificateur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demistificatór adj. → mistificator

Intrare: demistificatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demistificatoare
  • demistificatoarea
plural
  • demistificatoare
  • demistificatoarele
genitiv-dativ singular
  • demistificatoare
  • demistificatoarei
plural
  • demistificatoare
  • demistificatoarelor
vocativ singular
  • demistificatoare
  • demistificatoareo
plural
  • demistificatoarelor
Intrare: demistificator (adj.)
demistificator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demistificator
  • demistificatorul
  • demistificatoru‑
  • demistificatoare
  • demistificatoarea
plural
  • demistificatori
  • demistificatorii
  • demistificatoare
  • demistificatoarele
genitiv-dativ singular
  • demistificator
  • demistificatorului
  • demistificatoare
  • demistificatoarei
plural
  • demistificatori
  • demistificatorilor
  • demistificatoare
  • demistificatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demistificator, -oare demistificatoare

  • 1. (Persoană) care demistifică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Demistifica + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN