2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*demimondénă f., pl. e (fr. demi-mondaine, d. demi-monde, „semi-lume”, societate de demimondene). Triv. Prostituată maĭ deosebită. Adj. De demimondenă.

DEMIMONDÉN, -Ă, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. (Înv.) Femeie cu purtări ușuratice; cochetă.[1] 2. Adj. Care se referă la o demimondenă (1) sau la apucăturile ei. – Din fr. démi-mondaine.

  1. DEX nu menționează sens de s.f. pentru adj. cochet. — gall

demimondén, ~ă [At: LUC. VII, 123 / S și: ~mi-mon~ / Pl: ~i, ~e / E: fr démimondaine] (Frm) 1 sf Femeie cu purtări ușuratice Si: cochetă (3), demimondă. 2 a Care se referă la o demimondenă (1) sau la comportarea ei.

DEMIMONDÉN, -Ă, demimondeni, -e, s. f., adj. 1. S. f. Femeie cu purtări ușuratice; cochetă. 2. Adj. Care se referă la o demimondenă (1) sau la apucăturile ei. – Din fr. démi-mondaine.

DEMIMONDÉN, -Ă adj. Referitor la lumea femeilor ușoare; de femeie ușoară. // s.f. Femeie cu moravuri îndoielnice; demimondă. [< fr. demi-mondaine].

DEMIMONDÉN, -Ă I. adj. referitor la o demimondă. II. s. f. femeie de moravuri ușoare; cochetă. (< fr. demi-mondaine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!demimondénă (înv.) s. f., g.-d. art. demimondénei; pl. demimondéne

!demimondén adj. m., pl. demimondéni; f. demimondénă, pl. demimondéne

demimondén adj. m., pl. demimondéni; f. sg. demimondénă, pl. demimondéne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

demimondénă (-ne), s. f. – Prostituată care încearcă să-și păstreze o categorie socială. Fr. demi-mondaine, de la expresia creată de A. Dumas-fiul.

Intrare: demimondenă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demimonde
  • demimondena
plural
  • demimondene
  • demimondenele
genitiv-dativ singular
  • demimondene
  • demimondenei
plural
  • demimondene
  • demimondenelor
vocativ singular
  • demimonde
  • demimondeno
plural
  • demimondenelor
Intrare: demimonden
demimonden adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demimonden
  • demimondenul
  • demimondenu‑
  • demimonde
  • demimondena
plural
  • demimondeni
  • demimondenii
  • demimondene
  • demimondenele
genitiv-dativ singular
  • demimonden
  • demimondenului
  • demimondene
  • demimondenei
plural
  • demimondeni
  • demimondenilor
  • demimondene
  • demimondenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demimondenă

etimologie:

demimonden

  • 1. Care se referă la o demimondenă sau la apucăturile ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: