dumicat², ~ă [At: (a. 1638) IORGA, S. N. 72 / V: (înv) dem~, (reg) demni~, (îrg) dim~, (reg) dimni~, (reg) dumni~ / Pl: ~ați, ~e, ~uri sn / E: dumica] 1 a (Înv; d. alimente) Rupt în bucățele. 2 sm Bucată mică dintr-un aliment Si: (înv) dumicătură (7), (reg) dumicuș, îmbucătură. 3 sm (Reg) Un fel de supă preparată din bucățele de pâine, brânză, mămăligă etc fierte în lapte, vin sau apă. 4 sm (Ban) Umplutură de carne de porc făcută cu pâine și mațe tocate. 5 a (Înv) Fărâmițat. 6 a (Îvr) Rănit. 7 (Îvp; d. oameni) Tăiat în bucăți Si: ciopârțit². 8 a (Îrg) Zdrobit². 9 (Îrg; d. oameni) Omorât pe câmpul de luptă Si: nimicit².

demicat, ~ă a, sm vz dumicat

demnicat, ~ă a, sm vz dumicat

dimicat, ~ă a, sm vz dumicat

dimnicat, ~ă sm, a vz dumicat

dumnicat, ~ă a vz dumicat modificată

demicat, -ă, demicați, -te, (demnicat, dimicat), adj. – (reg.) Tăiat (sau rupt) în bucăți, ciopârțit: „Dară din pușcă-mpușcat / Și din sabie dimnicat” (Papahagi, 1925: 80) – Din demica.

dimicat, adj. – v. demicat („rupt în bucăți”).

dimnicat, adj. – v. Demnicat.