10 definiții pentru demențial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMENȚIÁL, -Ă, demențiali, -e, adj. Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie. [Pr.: -ți-al] – Din fr. démentiel.

DEMENȚIÁL, -Ă, demențiali, -e, adj. Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie. [Pr.: -ți-al] – Din fr. démentiel.

demențiál, ~ă a [At: PARHON, B. 80 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr démentiel] 1-2 Caracteristic demenței sau demenților. 3-4 Referitor la demență sau la demenți. 5 (Fig) Înnebunitor.

DEMENȚIÁL, -Ă adj. De om dement; nebunesc. [Pron. -ți-al. / cf. fr. démentiel].

DEMENȚIÁL, -Ă adj. dement. (< fr. démentiel)

DEMENȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de demență; propriu demenței. Stare ~ă. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește demență; contrar logicii și bunului simț; nebunesc. Faptă ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. démentiel


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demențiál (-ți-al) adj. m., pl. demențiáli; f. demențiálă, pl. demențiále

demențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. demențiáli; f. sg. demențiálă, pl. demențiále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMENȚIAL adj. dement, nebunesc, smintit. (Un act ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

demențial, -ă, demențiali, -e adj. extraordinar, minunat, formidabil.

Intrare: demențial
demențial adjectiv
  • silabație: -ți-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demențial
  • demențialul
  • demențialu‑
  • demenția
  • demențiala
plural
  • demențiali
  • demențialii
  • demențiale
  • demențialele
genitiv-dativ singular
  • demențial
  • demențialului
  • demențiale
  • demențialei
plural
  • demențiali
  • demențialilor
  • demențiale
  • demențialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demențial

etimologie: