2 intrări

15 definiții

dematerializát2, ~ă a [At: LOVINESCU, S. I, 150 / V: (înv) dezm~ / P: ~ri-a~ / Pl: ~áți, ~e / E: dematerializa] 1 Care a pierdut însușirile materiei. 2 (D. suflet) Care s-a desprins de materie.

dematerializát1 sn [At: MDA ms / P: ~ri-a~ / E: dematerializa] 1-2 Dematerializare (1-2).

DEMATERIALIZÁT, -Ă, dematerializați, -te, adj. Care a pierdut caracterele evidente ale materiei. [Pr.: -ri-a-] – V. dematerializa.

DEMATERIALIZÁT, -Ă, dematerializați, -te, adj. Care a pierdut caracterele evidente ale materiei. [Pr.: -ri-a-] – V. dematerializa.

DEMATERIALIZÁT, -Ă, dematerializați, -te, adj. Care a pierdut caracterele evidente ale materiei. Oltul se ridică de pe un bloc pe altul, aproape dematerializat, rămas numai o vibrantă dîrzenie interioară. BOGZA, C. O. 17.

DEMATERIALIZÁT, -Ă adj. Care nu mai are caracterele materiei. [Cf. fr. dématérialisé].

dematerializá vtr [At: NEGULICI, E. I, 101/27 / V: (înv) dezm~, desm~ / P: ~ri-a~ / Pzi: ~zéz / E: fr dématérialiser] 1-4 A face să piardă (sau a pierde) caracteristicile materiei (sau chiar caracterul material).

DEMATERIALIZÁ, dematerializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser.

DEMATERIALIZÁ, dematerializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. dématérialiser.

dematerializá (a ~) (-ri-a-) vb., ind. prez. 3 dematerializeáză

dematerializá vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. dematerializéz, 3 sg. și pl. dematerializeáză

DEMATERIALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) separa de materie, a pierde sau a face să-și piardă materia pe care o conține. [Pron. -ri-a-. / < fr. dématérialiser].

DEMATERIALIZÁ vb. tr., refl. a pierde, a face să-și piardă caracterele specifice materiei. (< fr. dématérialiser)

A DEMATERIALIZÁ ~éz tranz. A face să se dematerializeze. [Sil. -ri-a-] /<fr. dématérialiser

A SE DEMATERIALIZÁ mă ~éz intranz. A pierde caracteristicile materiale. [Sil. -ri-a-] /<fr. dématérialiser

Intrare: dematerializa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dematerializa dematerializare dematerializat dematerializând singular plural
dematerializea dematerializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dematerializez (să) dematerializez dematerializam dematerializai dematerializasem
a II-a (tu) dematerializezi (să) dematerializezi dematerializai dematerializași dematerializaseși
a III-a (el, ea) dematerializea (să) dematerializeze dematerializa dematerializă dematerializase
plural I (noi) dematerializăm (să) dematerializăm dematerializam dematerializarăm dematerializaserăm, dematerializasem*
a II-a (voi) dematerializați (să) dematerializați dematerializați dematerializarăți dematerializaserăți, dematerializaseți*
a III-a (ei, ele) dematerializea (să) dematerializeze dematerializau dematerializa dematerializaseră
Intrare: dematerializat
dematerializat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dematerializat dematerializatul dematerializa dematerializata
plural dematerializați dematerializații dematerializate dematerializatele
genitiv-dativ singular dematerializat dematerializatului dematerializate dematerializatei
plural dematerializați dematerializaților dematerializate dematerializatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)