O definiție pentru demant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demánt s. m., pl. demánți

Intrare: demant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demant
  • demantul
  • demantu‑
plural
  • demanți
  • demanții
genitiv-dativ singular
  • demant
  • demantului
plural
  • demanți
  • demanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)