10 definiții pentru demâncat

demâncát sn [At: BIBLIA (1688), 191/41 / S și: de mâncat / Pl: ~uri / E: de4 + mâncat] (Îvp) Mâncare.

DEMÂNCÁT s. n. (Pop.) Demâncare. – De4 + mâncat.

DEMÂNCÁT s. n. (Rar) Demâncare. – De4 + mâncat.

demâncát (mâncare) (pop., rar) s. n. (s-a dus cu ~)

demâncát (mâncare) s. n.

DEMÂNCÁT s. v. aliment, hrană, mâncare.

DEMÎNCÁT s. n. (Rar) Demîncare. Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. EMINESCU, L. P. 184.

!de mâncát prep. + vb. (dă ~; ~, aș mânca)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

demîncát s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.

Intrare: demâncat
demâncat substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demâncat demâncatul
plural
genitiv-dativ singular demâncat demâncatului
plural
vocativ singular
plural