7 definiții pentru deluzoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înșelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius.

DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înșelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius.

deluzoriu, ~ie a [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr délusoire, lat delusorius] (Liv) 1 Înșelător. 2 Iluzoriu.

DELUZÓRIU, -IE adj. (Liv.) Înșelător; iluzoriu. [Pron. -riu. / cf. lat. delusorius, fr. délusoire].

DELUZÓRIU, -IE adj. înșelător; iluzoriu. (< lat. delusorius, fr. délusoire)

DELUZÓRIU ~e (~i) livr. Care induce în eroare; înșelător; iluzoriu. [Sil. -zo-riu] /<fr. délusoire, lat. delusorius


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deluzóriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. deluzórie (-ri-e); pl. m. și f. deluzórii

deluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. deluzórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. deluzórii

Intrare: deluzoriu
deluzoriu adjectiv
  • pronunție: deluzorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deluzoriu
  • deluzoriul
  • deluzoriu‑
  • deluzorie
  • deluzoria
plural
  • deluzorii
  • deluzoriii
  • deluzorii
  • deluzoriile
genitiv-dativ singular
  • deluzoriu
  • deluzoriului
  • deluzorii
  • deluzoriei
plural
  • deluzorii
  • deluzoriilor
  • deluzorii
  • deluzoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deluzoriu

etimologie: