2 definiții pentru delnic

délnic, délnică, adj. (înv.) priceput, capabil; frumușel, arătos.

délnic adj. (vsl. dĭélnik, zi de lucru. V. deletnic). Vest. Capabil, priceput. Curățel, frumușel.

Intrare: delnic
delnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delnic
  • delnicul
  • delnicu‑
  • delnică
  • delnica
plural
  • delnici
  • delnicii
  • delnice
  • delnicele
genitiv-dativ singular
  • delnic
  • delnicului
  • delnice
  • delnicei
plural
  • delnici
  • delnicilor
  • delnice
  • delnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)