2 intrări

Articole pe această temă:

18 definiții

delicvént, ~ă smf vz delincvent

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELICVÉNT, -Ă s.m. și f. v. delincvent.

delincvent, ~ă smf, a [At: FILIMON, O. II, 79 / V: ~lic~ / S și: ~cuént / Pl: ~nți, ~e / E: fr délinquant, lat delinquens] 1-2 (Persoană) care a săvârșit un delict penal.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvént, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit un delict. – Variantă: delicvént, -ă adj.

delincvént (-lin-cvent) s. m., pl. delincvénți

delincvéntă (-lin-cven-) s. f., g.-d. art. delincvéntei; pl. delincvénte

delincvént s. m., pl. delincvénți

delincvéntă s. f., pl. delincvénte

DELINCVÉNT, -Ă s.m. și f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].

DELINCVÉNT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant)

DELINCVÉNT ~ți m. Persoană care a comis un delict; infractor. /<lat. delinquens, ~ntis

delincvent m. cel ce a comis un delict.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

DELINCVENT absolvent, angrosist, bididiu, buticar, capelmaistru, carantină, carete, călifar, ciolănist, client, coldan, concertist, ilegalist, indigo, înaintaș, japcan, jighimea, marfă udă, matroz, mărginean, meseriaș, ocnă, panoramă, plimbăreț, porumbel, solist, șme, șmecher cu legitimație, vătaf, zdreanță penală.

Intrare: delincvent
delincvent substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delincvent
  • delincventul
  • delincventu‑
plural
  • delincvenți
  • delincvenții
genitiv-dativ singular
  • delincvent
  • delincventului
plural
  • delincvenți
  • delincvenților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delicvent
  • delicventul
  • delicventu‑
plural
  • delicvenți
  • delicvenții
genitiv-dativ singular
  • delicvent
  • delicventului
plural
  • delicvenți
  • delicvenților
vocativ singular
plural
Intrare: delicvent
delicvent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate – (arată)