delibaș¹ sm vz delibașă

delibaș², ~ă a [At: ALR I, 1802/679 / V: (reg) dili~ / Pl: ~i, ~e / E: delibăși] (Dob; d. oi) Capiu.

DELIBAȘĂ, delibași, s. m. (În epoca fanariotă) Șeful gărzii domnești, căpetenia deliilor. – Din tc. delibașa.

delibașa sf vz delibașă

delibașă sm [At: COSTIN, ap. ȘIO II₁, 156 / S și: ~i-bașă / V: delibaș, ~șa sf / E: tc deli basi] 1 (Tcî) Șef al deliilor (1). 2 (Tcî) Căpetenie a gărzii domnești. 3 (Reg) Nebun.

DELIBAȘĂ, delibași, s. m. (În evul mediu, în epoca fanariotă) Șeful gărzii domnești, căpetenia deliilor. – Din tc. delibașa.

delibașa m. șeful gardei domnești, căpetenia deliilor: un delibașa trimis într’adins de Sultan FIL. V. deliu.

delibáșă m., pl. șĭ (turc. dely-bašy). Comandantul deliilor. – Și -șá, pl. ale, ca pașa, adică fem.

delibașă (înv.) s. m., g.-d. art. delibașei; pl. delibași

delibașă s. m., g.-d. art. delibașei; pl. delibași

delibașă s. m., g.-d. art. delibașei; pl. delibași