2 intrări

8 definiții

delegatár, -ă smf a [At: PR. DREPT. 348 / Pl: ~i, ~e / E: fr délégataire] 1-4 (Rar) (Persoană) care deleagă (1, 3).

DELEGATÁR, -Ă, delegatari, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care deleagă, (persoană) care dă o delegație. – Din fr. délégataire.

DELEGATÁR, -Ă, delegatari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care deleagă, (persoană) care dă o delegație. – Din fr. délégataire.

delegatár (livr.) adj. m., s. m., pl. delegatári; adj. f., s. f. delegatáră, pl. delegatáre

delegatár adj. m., s. m., pl. delegatári; f. sg. delegatáră, pl. delegatáre

DELEGATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deleagă, care dă delegație. [Cf. fr. délégataire].

DELEGATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deleagă, care dă o delegație. (< fr. délégataire)

DELEGATÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care dă o delegație. /<fr. délégataire

Intrare: delegatar (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delegatar delegatarul
plural delegatari delegatarii
genitiv-dativ singular delegatar delegatarului
plural delegatari delegatarilor
vocativ singular
plural
Intrare: delegatar (adj.)
delegatar adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delegatar delegatarul delegata delegatara
plural delegatari delegatarii delegatare delegatarele
genitiv-dativ singular delegatar delegatarului delegatare delegatarei
plural delegatari delegatarilor delegatare delegatarelor
vocativ singular
plural