2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DELEGATAR, -Ă, delegatari, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care deleagă, (persoană) care dă o delegație. – Din fr. délégataire.
delegatar, ~ă smf, a [At: PR. DREPT. 348 / Pl: ~i, ~e / E: fr délégataire] 1-4 (Rar) (Persoană) care deleagă (1, 3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELEGATAR, -Ă, delegatari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care deleagă, (persoană) care dă o delegație. – Din fr. délégataire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELEGATAR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deleagă, care dă delegație. [Cf. fr. délégataire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DELEGATAR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deleagă, care dă o delegație. (< fr. délégataire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DELEGATAR ~ă (~i, ~e) și substantival Care dă o delegație. /<fr. délégataire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
delegatar (livr.) adj. m., s. m., pl. delegatari; adj. f., s. f. delegatară, pl. delegatare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
delegatar (livr.) adj. m., s. m., pl. delegatari; adj. f., s. f. delegatară, pl. delegatare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
delegatar adj. m., s. m., pl. delegatari; f. sg. delegatară, pl. delegatare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
delegatar, delegatarisubstantiv masculin delegatară, delegataresubstantiv feminin delegatar, delegatarăadjectiv
- 1. (Persoană) care deleagă, (persoană) care dă o delegație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- délégataire DEX '09 DEX '98 DN