DELEGAȚIE, delegații, s. f. 1. Misiune sau însărcinare de a se prezenta sau de a acționa în numele cuiva ♦ (Concr.) Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 2. Grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. – Din fr. délégation, lat. delegatio.

delegație sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 384 / V: (înv) ~iune, ~găciune / Pl: ~ii / E: fr délégation, lat delegatio] 1 Grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. 2 Însărcinare de a se prezenta sau de a acționa în numele cuiva Si: delegare (1), delegat¹ (1). 3 (Îlav) În ~ În calitate de delegat² (1). 4 (Ccr) Act prin care cineva este desemnat ca delegat (1). 5 (Spc) Act prin care un debitor transportă creditorului său o sumă pe care i-o datorează alt debitor.

DELEGAȚIE, delegații, s. f. 1. Misiune sau însărcinare de-a se prezenta sau de a acționa în numele cuiva ♦ (Concr.) Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 2. Grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. – Din fr. délégation, lat. delegatio.

DELEGAȚIE, delegații, s. f. 1. Misiune sau însărcinare de a lucra (sau a hotărî, a vorbi etc.) în numele cuiva. V. mandat. A da o delegație. ▭ Ai să primești peste cîteva zile delegația de procuror-general. C. PETRESCU, C. V. 109. ◊ Loc. adv. În delegație = în calitate de delegat. Au mers în delegație la Palade. DAVIDOGLU, M. 44. [Directorul] o trimite în delegație. CAMIL PETRESCU, T. I 450. ♦ Act prin care cineva este desemnat ca delegat. Directorul a semnat delegația. 2. Grup de persoane trimise de cineva sau care se înfățișează din partea cuiva cu o misiune specială. O delegație a muncitorilor s-a prezentat directorului. SAHIA, N. 35.

DELEGAȚIE s.f. 1. Misiune sau însărcinare dată cuiva de a acționa într-un anumit fel în numele celui care i-a încredințat-o. 2. Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 3. Grup de persoane care au de îndeplinit (sau sunt însărcinate cu) o misiune specială. [Gen. -iei, var. delegațiune s.f. / cf. fr. délégation, lat. delegatio].

DELEGAȚIE s. f. 1. împuternicire de a acționa într-un anumit fel în numele cuiva. 2. act prin care cineva este desemnat ca delegat. 3. grup de persoane împuternicit cu o misiune specială. (< fr. délégation, lat. delegatio)

DELEGAȚIE ~i f. 1) Misiune dată cuiva de a acționa sau de a vorbi în numele unui colectiv sau al unei instituții. 2) Grup de persoane oficiale trimis undeva pentru îndeplinirea unei misiuni speciale. 3) Document oficial prin care este delegat cineva. [Art. delegația; G.-D. delegației; Sil. -ți-e] /<fr. délégation, lat. delegatio, ~onis

delegațiune sf vz delegație

delegăciune sf vz delegație

DELEGAȚIUNE s.f. v. delegație.

adresă-delegație s. f. Act oficial prin care cineva este desemnat ca delegat ◊ „În cabină, mai mulți salariați ai unității: ce-i drept, cu forme în regulă, cu tabel și adresă-delegație aprobată.” R.l. 1 VIII 73 p. 1 (din adresă + delegație)

delegați(un)e f. 1. acțiunea de a delega; 2. comisiunea, persoanele delegate; 3. Jur. act prin care un datornic declară pe cel însărcinat cu plata datoriei.

*delegațiúne f. (lat. delegátio, -ónis. V. legațiune). Acțiunea de a delega, de a însărcina cu o autoritate. Comisiune, comitet, persoanele cărora li s’a delegat puterea. Parlamentu austro-ungar. – Și -áție. V. solie.

delegație (grup; misiune) (desp. -ți-e) s. f., art. delegația (desp. -ți-a), g.-d. art. delegației; pl. delegații, art. delegațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

delegație (grup, misiune ) (-ți-e) s. f., art. delegația (-ți-a), g.-d. art. delegației; pl. delegații, art. delegațiile (-ți-i-)

delegație s. f. → legație

delegație

DELEGAȚIE s. 1. împuternicire, mandat, procură, (livr.) abilitate, (înv.) procurație, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism înv.) plirexusiotită. (I-a dat o ~ pentru a-l reprezenta.) 2. (înv.) ambasadă, solie. (A trimis împăratului o ~.)

DELEGAȚIE s. 1. împuternicire, mandat, procură, (înv.) procurație, vechilet, vechilimea, vechilîc, (grecism înv.) plirexusiotită. (l-a dat o ~ pentru a ridica banii.) 2. (înv.) ambasadă, solie. (A trimis împăratului o ~.)