2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

delăturare sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 667 / Pl: ~rări / E: delătura] (Îrg) Înlăturare.

DELĂTURÁ, delắtur, vb. I. Tranz. (Reg.) A înlătura. – De4 + latură.

DELĂTURÁ, delắtur, vb. I. Tranz. (Reg.) A înlătura. – De4 + latură.

delătura vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 74 / Pzi: ~ắtur și ~réz / E: de(s)- + latură] (Îrg) A înlătura.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delăturá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 delắtură

delăturá vb., ind. prez. 1 sg. delătur, 3 sg. și pl. delătură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DELĂTURÁ vb. v. elimina, înlătura, scoate, suprima.

delătura vb. v. ELIMINA. ÎNLĂTURA. SCOATE. SUPRIMA.

Intrare: delăturare
delăturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delăturare
  • delăturarea
plural
  • delăturări
  • delăturările
genitiv-dativ singular
  • delăturări
  • delăturării
plural
  • delăturări
  • delăturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: delătura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • delătura
  • delăturare
  • delăturat
  • delăturatu‑
  • delăturând
  • delăturându‑
singular plural
  • delătură
  • delăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • delătur
(să)
  • delătur
  • delăturam
  • delăturai
  • delăturasem
a II-a (tu)
  • delături
(să)
  • delături
  • delăturai
  • delăturași
  • delăturaseși
a III-a (el, ea)
  • delătură
(să)
  • delăture
  • delătura
  • delătură
  • delăturase
plural I (noi)
  • delăturăm
(să)
  • delăturăm
  • delăturam
  • delăturarăm
  • delăturaserăm
  • delăturasem
a II-a (voi)
  • delăturați
(să)
  • delăturați
  • delăturați
  • delăturarăți
  • delăturaserăți
  • delăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • delătură
(să)
  • delăture
  • delăturau
  • delătura
  • delăturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

delătura

etimologie:

  • De + latură
    surse: DEX '09 DEX '98