2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

dejucare sf [At: DL / Pl: ~cări / E: dejuca] Zădărnicire a planurilor sau uneltirilor cuiva Si: dejucat1.

DEJUCÁRE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.

DEJUCÁRE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.

DEJUCÁRE s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire.

dejucáre s. f., g.-d. art. dejucắrii; pl. dejucắri

dejucáre s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări

DEJUCÁRE s. v. zădărnicire.

DEJUCÁRE s.f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei. [< dejuca].

dejuca vt [At: NEGULICI / V: (înv) desj~ / Pzi: ~joc / E: de(s)- + juca cdp fr déjouer] 1 (C.i. planuri, intrigi etc.) A pune piedici. 2 A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – Pref. de- + juca.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A face să nu izbutească (planurile sau uneltirile cuiva); a zădărnici. M-am hotărît să-i dejoc rezistența, smulgîndu-i secretul. CARAGIALE, O. II 299. Am voit să dejucăm intrigile conservatorilor. ALECSANDRI, T. 1705. – Variantă: (învechit) desjucá (ODOBESCU, S. III 478) vb. I.

dejucá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejoácă

dejucá vb., ind. prez. 1 sg. dejóc, 3 sg. și pl. dejoácă

DEJUCÁ vb. v. zădărnici.

DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer].

DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)

arată toate definițiile

Intrare: dejuca
verb (VT84)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dejuca
  • dejucare
  • dejucat
  • dejucatu‑
  • dejucând
  • dejucându‑
singular plural
  • dejoa
  • dejucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dejoc
(să)
  • dejoc
  • dejucam
  • dejucai
  • dejucasem
a II-a (tu)
  • dejoci
(să)
  • dejoci
  • dejucai
  • dejucași
  • dejucaseși
a III-a (el, ea)
  • dejoa
(să)
  • dejoace
  • dejuca
  • dejucă
  • dejucase
plural I (noi)
  • dejucăm
(să)
  • dejucăm
  • dejucam
  • dejucarăm
  • dejucaserăm
  • dejucasem
a II-a (voi)
  • dejucați
(să)
  • dejucați
  • dejucați
  • dejucarăți
  • dejucaserăți
  • dejucaseți
a III-a (ei, ele)
  • dejoa
(să)
  • dejoace
  • dejucau
  • dejuca
  • dejucaseră
verb (VT84)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desjuca
  • desjucare
  • desjucat
  • desjucatu‑
  • desjucând
  • desjucându‑
singular plural
  • desjoa
  • desjucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desjoc
(să)
  • desjoc
  • desjucam
  • desjucai
  • desjucasem
a II-a (tu)
  • desjoci
(să)
  • desjoci
  • desjucai
  • desjucași
  • desjucaseși
a III-a (el, ea)
  • desjoa
(să)
  • desjoace
  • desjuca
  • desjucă
  • desjucase
plural I (noi)
  • desjucăm
(să)
  • desjucăm
  • desjucam
  • desjucarăm
  • desjucaserăm
  • desjucasem
a II-a (voi)
  • desjucați
(să)
  • desjucați
  • desjucați
  • desjucarăți
  • desjucaserăți
  • desjucaseți
a III-a (ei, ele)
  • desjoa
(să)
  • desjoace
  • desjucau
  • desjuca
  • desjucaseră
Intrare: dejucare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejucare
  • dejucarea
plural
  • dejucări
  • dejucările
genitiv-dativ singular
  • dejucări
  • dejucării
plural
  • dejucări
  • dejucărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)