2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dejucáre sf [At: DL / Pl: ~cări /E: dejuca] Zădărnicire a planurilor sau uneltirilor cuiva Si: dejucat1.

DEJUCÁRE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.

DEJUCÁRE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.

DEJUCÁRE s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire.

dejucáre s. f., g.-d. art. dejucắrii; pl. dejucắri

dejucáre s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări

DEJUCÁRE s. v. zădărnicire.

DEJUCÁRE s.f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei. [< dejuca].

dejucá vt [At: NEGULICI / V: (înv) desj~ / Pzi: ~joc / E: de(s)- + juca cdp fr déjouer] 1 (C. i. planuri, intrigi etc.) A pune piedici. 2 A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – Pref. de- + juca.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca.

DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A face să nu izbutească (planurile sau uneltirile cuiva); a zădărnici. M-am hotărît să-i dejoc rezistența, smulgîndu-i secretul. CARAGIALE, O. II 299. Am voit să dejucăm intrigile conservatorilor. ALECSANDRI, T. 1705. – Variantă: (învechit) desjucá (ODOBESCU, S. III 478) vb. I.

dejucá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejoácă

dejucá vb., ind. prez. 1 sg. dejóc, 3 sg. și pl. dejoácă

DEJUCÁ vb. v. zădărnici.

DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / < de- + juca, după fr. déjouer].

DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)

Intrare: dejuca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dejuca dejucare dejucat dejucând singular plural
dejoa dejucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dejoc (să) dejoc dejucam dejucai dejucasem
a II-a (tu) dejoci (să) dejoci dejucai dejucași dejucaseși
a III-a (el, ea) dejoa (să) dejoace dejuca dejucă dejucase
plural I (noi) dejucăm (să) dejucăm dejucam dejucarăm dejucaserăm, dejucasem*
a II-a (voi) dejucați (să) dejucați dejucați dejucarăți dejucaserăți, dejucaseți*
a III-a (ei, ele) dejoa (să) dejoace dejucau dejuca dejucaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desjuca desjucare desjucat desjucând singular plural
desjoa desjucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desjoc (să) desjoc desjucam desjucai desjucasem
a II-a (tu) desjoci (să) desjoci desjucai desjucași desjucaseși
a III-a (el, ea) desjoa (să) desjoace desjuca desjucă desjucase
plural I (noi) desjucăm (să) desjucăm desjucam desjucarăm desjucaserăm, desjucasem*
a II-a (voi) desjucați (să) desjucați desjucați desjucarăți desjucaserăți, desjucaseți*
a III-a (ei, ele) desjoa (să) desjoace desjucau desjuca desjucaseră
Intrare: dejucare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dejucare dejucarea
plural dejucări dejucările
genitiv-dativ singular dejucări dejucării
plural dejucări dejucărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)