2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEJECTARE s. f. Acțiunea de a dejecta. – V. dejecta.
DEJECTARE s. f. Acțiunea de a dejecta. – V. dejecta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dejectare sf [At: DEX-S / Pl: ~tări / E: dejecta] 1 Evacuare a excrețiilor din organism Si: dejectat1 (1), dejecție (1). 2 (Spc) Evacuare a materiilor fecale Si: dejectat1 (2), dejecție (2). 3-4 Deversare a reziduurilor (industriale sau) menajere, poluând apele naturale Si: dejectat1 (3-4), dejecție (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEJECTA, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEJECTA, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecții. – Din dejecție.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dejecta vt [At: DEX-S / Pzi: ~tez / E: drr dejecție] 1 A evacua excreții din organism. 2 (Spc) A evacua materii fecale. 3-4 A deversa reziduuri (industriale sau) menajere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dejectare s.f., pl. dejectări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dejecta vb., ind. prez. 3 sg. dejectează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dejectare, dejectărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a dejecta. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- dejecta DEX '98 DEX '09
dejecta, dejectezverb
- 1. A evacua dejecții. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- dejecție DEX '98 DEX '09