2 intrări

16 definiții

dejecțiúne sf vz dejecție

DEJECȚIÚNE s. f. v. dejecție.

DEJECȚIÚNE s. f. v. dejecție.

DEJECȚIÚNE s.f. v. dejecție.

dejecțiune f. 1. Med. evacuarea excrementelor; 2. pl. materii evacuate.

*dejecțiúne f. (lat. de-jéctio, -ónis, d. de-jicere, a arunca. V. trec, sub-ĭect. Fiziol. Aruncarea excrementelor din corp defecațiune). Aceste excremente aruncate din corp. – Rar și -écție.

dejécție sf [At: PROT. - POP., N. D. / V: (înv) dij~, ~iúne / Pl: ~ii / E: fr déjection, lat dejectio, -onis] 1-4 Dejectare (1-4). 5-6 (Ccr) Materie (fecală) din excrețiile organismului. 7-8 (Ccr) Reziduuri (industriale sau) menajere care poluează apele naturale în care se scurg. 9 (Glg; îs) Con de ~ Formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă Si: agestru.

DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis.

DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis.

DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. (Fiziol.) Evacuarea excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concretizat) materia fecală evacuată; scaun. ♦ (Mai ales la pl.) Apă murdară provenită din industrii sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (Geol., în expr.) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă, depozitate de torenți și rîuri acolo unde se produce o schimbare de pantă.

dejécție (-ți-e) s. f., art. dejécția (-ți-a), g.-d. art. dejécției; pl. dejécții, art. dejécțiile (-ți-i-)

dejécție s. f. (sil. -ți-e), art. dejécția (sil. -ți-a), g.-d. art. dejécției; pl. dejécții, art. dejécțiile (sil. -ți-i-)

DEJÉCȚIE s.f. 1. Evacuarea excrețiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuată. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. Con de dejecție = grămadă, îngrămădire de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent și are forma unei jumătăți de con foarte turtit; agestru. [Gen. -iei, var. dejecțiune s.f. / < fr. déjection, cf. lat. deiectio].

DEJÉCȚIE s. f. 1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii. (< fr. déjection, lat. deiectio)

DEJÉCȚIE f. 1) Evacuare a materiilor fecale din organism. 2) Apă murdară provenită din industrie, care poluează apele naturale în care se scurge. [Art. dejecția; G.-D. dejecției; Sil. -ți-e] /<fr. dejection, lat. dejectio, ~onis


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

con de dejecție, (engl.= alluvial fan) formă morfologică rezultată din materialul transportat de un torent și depus la gura canalului de scurgere al acestuia când panta scade sensibil. Are forma unui sector de con și este format din material grosier cu sortare slabă.

Intrare: dejecție
dejecție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dejecție dejecția
plural dejecții dejecțiile
genitiv-dativ singular dejecții dejecției
plural dejecții dejecțiilor
vocativ singular
plural
dejecțiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dejecțiune dejecțiunea
plural dejecțiuni dejecțiunile
genitiv-dativ singular dejecțiuni dejecțiunii
plural dejecțiuni dejecțiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: dejecțiune
dejecțiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.