2 intrări

16 definiții

deificat2, ~ă a [At: MDA ms / P: de-i~ / Pl: ~ați, ~e / E: deifica] 1 (D. obiecte sau ființe) Considerat zeu. 2 (D. obiecte sau ființe) Căruia i s-au atribuit puteri divine. 3 (Fig) Cinstit peste măsură.

deificat1 sn [At: MDA ms / P: de-i~ / Pl: (nob) ~uri / E: deifica] 1-5 Deificare (1-5).

DEIFICÁT adj. v. zeificat.

deifica vt [At: NEGULICI / P: de-i~ / Pzi: ~ífic și (îvr) ~icéz / E: fr déifier, lat deificare] (Liv) 1 A considera ceva sau pe cineva ca fiind zeu Si: (înv) a deiface (1). 2-3 A atribui puteri divine (unui obiect sau) unei ființe Si: a zeifica, (înv) a deiface (2-3). 4 (Fig) A cinsti peste măsură.

DEIFICÁ, deífic, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.

DEIFICÁ, deífic, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.

deificá (a ~) (de-i-) vb., ind. prez. 3 deífică

deificá vb. (sil. de-i-), ind. prez. 1 sg. deífic, 3 sg. și pl. deífică

DEIFICÁ vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p.i. deífic. / < it., lat. deificare].

DEIFICÁ vb. tr. 1. a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. déifier)

A DEIFICÁ deífic tranz. 1) (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe un zeu; a adora; a zeifica; a diviniza; a idolatriza; a venera. 2) (ființe) A trece în rândul zeităților; a diviniza; a zeifica; a idolatriza. [Sil. de-i-] /<lat. deificare, fr. déifier

deificà v. 1. a pune în numărul zeilor; 2. fig. a lăuda peste măsură.

*deífic, a -á v. tr. (lat. dei-fico, -fi-cáre, d. deus, zeŭ, și fic, ca în edi-fic). Pun în număru zeilor. Fig. Laud peste măsură. V. apoteozez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEIFICAT adj. divinizat, zeificat, (înv.) îndumnezeit, înzeit. (Pămîntean ~.)

DEIFICA vb. a diviniza, a zeifica, (înv.) a indumnezei. (A ~ o ființă muritoare.)

Intrare: deifica
  • silabație: de-i-
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deifica
  • deificare
  • deificat
  • deificând
singular plural
  • deifică
  • deificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deific
(să)
  • deific
  • deificam
  • deificai
  • deificasem
a II-a (tu)
  • deifici
(să)
  • deifici
  • deificai
  • deificași
  • deificaseși
a III-a (el, ea)
  • deifică
(să)
  • deifice
  • deifica
  • deifică
  • deificase
plural I (noi)
  • deificăm
(să)
  • deificăm
  • deificam
  • deificarăm
  • deificaserăm
  • deificasem
a II-a (voi)
  • deificați
(să)
  • deificați
  • deificați
  • deificarăți
  • deificaserăți
  • deificaseți
a III-a (ei, ele)
  • deifică
(să)
  • deifice
  • deificau
  • deifica
  • deificaseră
Intrare: deificat
deificat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deificat
  • deificatul
  • deificatu‑
  • deifica
  • deificata
plural
  • deificați
  • deificații
  • deificate
  • deificatele
genitiv-dativ singular
  • deificat
  • deificatului
  • deificate
  • deificatei
plural
  • deificați
  • deificaților
  • deificate
  • deificatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)