3 intrări

5 definiții

dehobít2, -ă a [At: MDA ms / Pl: ~íți, ~e / E: dehobi] 1 (Olt) Obosit peste măsură. 2 (Olt) Sleit de puteri. 3 (Mun) Care a fost puternic îndurerat.

dehobít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dehobi] 1-3 Dehobire (1-3).

dehobí [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~hupí, desh~ / Pzi: ~bésc / E: nct] 1-2 vtr (Olt) A (se) obosi peste măsură. 3-4 vtr (Olt) A (se) slei de puteri. 5 vt (Mun) A îndurera pe cineva foarte tare.

DEHOBÍ vb. v. epuiza, extenua, frânge, istovi, seca, secătui, sfârși, slei, stoarce, vlăgui, zdrobi.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dehobí vb. v. EPUIZA. EXTENUA. FRÎNGE. ISTOVI. SECA. SECĂTUI. SFÎRȘI. SLEI. STOARCE. VLĂGUI. ZDROBI.

Intrare: dehobit
dehobit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: dehobi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dehobi dehobire dehobit dehobind singular plural
dehobește dehobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dehobesc (să) dehobesc dehobeam dehobii dehobisem
a II-a (tu) dehobești (să) dehobești dehobeai dehobiși dehobiseși
a III-a (el, ea) dehobește (să) dehobească dehobea dehobi dehobise
plural I (noi) dehobim (să) dehobim dehobeam dehobirăm dehobiserăm, dehobisem*
a II-a (voi) dehobiți (să) dehobiți dehobeați dehobirăți dehobiserăți, dehobiseți*
a III-a (ei, ele) dehobesc (să) dehobească dehobeau dehobi dehobiseră
Intrare: dehobit
dehobit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dehobit dehobitul dehobi dehobita
plural dehobiți dehobiții dehobite dehobitele
genitiv-dativ singular dehobit dehobitului dehobite dehobitei
plural dehobiți dehobiților dehobite dehobitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)