2 intrări

2 definiții

degrupá vb., ind. prez.1 sg. degrupéz, 3 sg. și pl. degrupeáză

DEGRUPÁ vb. tr. a dispersa, a repartiza diferit persoane sau lucruri grupate. (< fr. dégrouper)

Intrare: degrupa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degrupa degrupare degrupat degrupând singular plural
degrupea degrupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) degrupez (să) degrupez degrupam degrupai degrupasem
a II-a (tu) degrupezi (să) degrupezi degrupai degrupași degrupaseși
a III-a (el, ea) degrupea (să) degrupeze degrupa degrupă degrupase
plural I (noi) degrupăm (să) degrupăm degrupam degruparăm degrupaserăm, degrupasem*
a II-a (voi) degrupați (să) degrupați degrupați degruparăți degrupaserăți, degrupaseți*
a III-a (ei, ele) degrupea (să) degrupeze degrupau degrupa degrupaseră
Intrare: degrupat
degrupat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degrupat degrupatul degrupa degrupata
plural degrupați degrupații degrupate degrupatele
genitiv-dativ singular degrupat degrupatului degrupate degrupatei
plural degrupați degrupaților degrupate degrupatelor
vocativ singular
plural
degrupare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degrupare degruparea
plural degrupări degrupările
genitiv-dativ singular degrupări degrupării
plural degrupări degrupărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)